Primele 29 de scări duc la paraclisul Sfintei Elena. Din partea de miazăzi a paraclisului, o a doua scară cu 13 trepte coboară la peștera unde s-au aflat Cinstita Cruce, piroanele și crucile celor doi tâlhari.

În vechime, aici erau niște cisterne imense săpate în piatră pentru acumularea apei care era folosită în anotimpul secetos. După răstignire, Crucea Domnului a fost aruncată de evrei în această cisternă împreună cu cele ale tâlharilor. Pentru a se șterge urma acestor evenimente, cisternele au fost umplute cu gunoaie și pietre așa încât, pe la începutul secolului IV, aproape nimeni nu mai știa ce s-a întâmplat cu Sfânta Cruce pe care a fost răstignit Domnul. În această vreme, Sfânta Împărăteasă Elena a venit la Ierusalim și, preluând unele informații de la localnici, a săpat în aceste cisterne până a găsit cele trei cruci în partea cea mai de jos a cisternei.

Tradiția ne spune că nimeni nu știa care dintre cele trei era a Domnului și atunci le-au luat pe toate și au mers pe locul în care se află astăzi altarul arătării Domnului de lângă Sfântul Mormânt. Și așa a lucrat Dumnezeu, că trecând pe acolo un convoi cu un mort spre groapă și atingând mortul de cele trie cruci, mortul a înviat în momentul în care a fost atins de crucea pe care a fost răstignit Iisus.

Acest spațiu cuprinde două părți de înălțimi diferite, una în sud, unde, potrivit tradiției, s-au aflat Crucea lui Hristos și cele ale tâlharilor, și una în nord, unde au fost descoperite piroanele.

În partea de răsărit a peșterii a fost așezată pe podea o placă albă-roșiatică, inscripționată, care indică locul aflării Crucii: I(ISUS) H(RISTOS) NIKA 1810. După cum arată inscripția, această placă a fost așezată cu ocazia marii restaurări a Bisericii Sfântului Mormânt din anul 1810, realizată de grecii ortodocși, care dețineau acest sfânt loc. Mai târziu, acest drept a fost contestat de latini și constituie până astăzi un subiect de controverse.

(Foto) Paraclisele din Biserica Sfântului Mormânt