pocăință

Despre un măscărici care s-a mântuit

Odată, a mers el la o biserică şi s-a întâmplat a se citi la Evanghelie, după a lui Dumnezeu purtare de grijă, într-acel loc, unde este scris: „Pocăiţi-vă, că s-a apropiat Împărăţia Cerurilor”.

În căutarea „păcii de Sus”

Să fii în pace cu Dumnezeu şi cu aproapele îi par a fi Stareţului un prealabil indispensabil oricărei lucrări duhovniceşti (îndeosebi rugăciunii şi împărtăşirii cu Sfintele Taine). Dacă lucrurile nu stau astfel, se impune un demers de pocăinţă şi de reîmpăcare.

Cum să ne revenim, dacă simțim descurajare în viața duhovnicească?

Stareţul Serghie atrage atenţia că o anumită oboseală, o anumită trândăvie, o lipsă de apetenţă, mai precis un oarecare dezgust apar adesea în momentul în care începem să ne rugăm. Atunci este vorba de o lucrare a demonilor care urmăresc să ne împiedice de la rugăciune! Este o stare clasică împotriva căreia trebuie să luptăm, iar cea mai bună armă de care dispunem este pocăinţa.

Omul care se căieşte îşi încredinţează sufletul în mâinile duhovnicului

Un lucru asemănător se întâmplă şi în ceea ce priveşte Taina Pocăinţei. Bolnavul se lasă pe mâna medicului, a chirurgului, urcă pe masa de operaţie, conştient fiind că o singură tremurătură a mâinii poate să-l coste viaţa.

Sfânta Maria Magdalena, o femeie transfomată de Hristos

Noi nu avem puterea să ne depăşim pe noi înşine, oricât am fi de luători aminte la viaţa noastră, şi oricât am şti lucrurile acestea nu ne putem realiza noi pe noi înşine, ci avem trebuinţă de ajutorul lui Dumnezeu.

Tainele de însănătoşire sufletească şi trupească – daruri de la Dumnezeu, pe drumul vieţii creştinului ortodox

Rugăciunea, postul, spovedania, smerenia, milostenia, încununate de primirea Sfintei Euharistii, sunt „roade vrednice de pocăinţă” (Matei 3, 8), exprimări ale Tainei Pocăinţei, numită de Sfinţii Părinţi „cel de-al doilea Botez”.

Sfântul Ilie și soldatul care înjura de cele sfinte

Preotul i-a spus: „Nu te teme, copilul meu, nu-ți fie frică, dar spune-mi, binecuvântatule, de ce hulești cele sfinte? Pe Hristos, pe Maica Domnului și pe Sfinți?”.

Părintele Cleopa – În ce fel ne păcălește diavolul, fără să ne dăm seama

Spunea Părintele Cleopa: „Să ştiţi că cele mai multe suflete de creştini le duce diavolul în iad prin amânarea pocăinţei. La cei tineri le spune: «Eşti tânăr. Acum vrei să te spovedeşti? Acum vrei să te rogi sau să posteşti? Nu-ţi pierde timpul acum cu acestea. Trăieşte-ţi viaţa! Ai timp să te pocăieşti mai târziu...». Celor maturi le spune: «Acum ai de crescut copii, ai de lucru. Mănâncă şi bea, ca să ai putere. Te vei ocupa de suflet la bătrâneţe...». Iar către cei bătrâni zice: «Toată viaţa te-ai ostenit şi ai muncit. Mai eşti şi bolnav şi neputincios. Şi poate nu mori chiar acum. Mai ai timp...»”.

Pocăința – lucrătoare pentru mântuire

Cu o asemenea zdrobire a inimii, omul poate trece fără vătămare de cursele viclene ale diavolului. Toate strădaniile diavolului au ca scop să tulbure duhul omului şi în această stare de tulburare să răspândească zâzania lui.
Unde nu sunt lacrimi, nu este mântuire.

Pagini