pocăință

Baba Dochia și Sfânta Muceniță Evdochia – lepădăm cojoace sau ne îmbrăcăm cu hainele pocăinței?

Cu siguranță, mulți dintre noi am auzit de baba Dochia și de faptul că ea are mai multe cojoace pe care le scutură, conform legendei, la început de primăvară. Tradiţia populară românească a legat primele nouă zile ale lunii martie de acest personaj, născându-se astfel mitul babelor.

Postul e lumină după noapte, libertate după lanţuri, uşurare după trai greu

Ce cere Postul? Pocăinţă şi îndreptarea vieţii. Ce dă? Iertare desăvârşită şi înapoiere a tuturor milelor lui Dumnezeu. Ce făgăduieşte? Bucurie în Duhul Sfânt aici şi veşnica fericire dincolo. Primeşte toate acestea cu inima şi nu vei avea cum să nu doreşti Postul.

Lupta cu patima desfrânării se dă pe două fronturi: în trup și în suflet

Pentru a dobândi și a rămâne stăpân pe o desăvârșită neprihănire a trupului, nu-i de ajuns numai postul în sine, de nu-i va fi luat-o înainte căința inimii, o stăruitoare rugă împotriva duhului celui necurat și o continuă cugetare adâncită asupra Scripturilor.
Căinţa nu cere doar iertarea de păcate, ci îşi cunoaşte încă neputinţa şi nimicnicia în faţa lui Dumnezeu.
___   Părintele Serghie Șevici

Ce ar face Hristos în locul meu? Gânduri la începutul Postului Mare

A te converti înseamnă a intra într-o cu totul altă vieţuire, viaţa Însăşi a lui Hristos, a-L lăsa pe Hristos să vieţuiască în tine. Postul Mare ne aminteşte că aceasta nu se obţine decât printr-o îndelungă rugăciune, prin post şi trezvie, prin lupta împotriva patimilor şi prin Iubirea aflată în centrul tuturor relaţiilor noastre.

Să ne cercetăm conştiinţa și să ne pocăim înainte de spovedanie

Plângem noi, oare, când simţim năvălirea gândurilor necurate în inimă; când suntem atraşi de mândrie, răutate, invidie, lăcomie, zgârcenie; când faţă de vrăjmaşul nostru simţim nu iubire, ci duşmănie; când suntem atraşi de patima beţiei, a iubirii de argint şi a iubirii de avuţie?

Monahul Lavrentie şi moaştele Sfântului Dimitrie Basarabov

Un oarecare monah, anume Lavrentie, în vremea sărutării, încercând să rupă cu gura o mică părticică din moaştele Sfântului, a rămas cu gura deschisă; şi toţi, căutând la dânsul şi văzându-l cu gura deschisă, nu pricepeau ce a pătimit, iar Mitropolitul i-a poruncit să se dea la o parte, ca să se închine şi ceilalţi.

Dumnezeul meu, iartă-mă că l-am judecat pe starețul meu

Una este să judeci pe un străin şi alta este să-l judeci pe stareţul tău. Vai ţie, atunci când îl judeci pe stareţul tău, pentru că este ca şi cum l-ai judeca pe însuşi Dumnezeu.

În căsătorie e nevoie să tragă amândoi soții în aceeași direcție!

‒ Dacă vâslești doar cu o vâslă, încotro vei merge?  ‒ Nu știu.  ‒ Te vei învârti în loc, nu-i așa? Așa este și în familie. Dacă vei vâsli doar tu, nu mergeți nicăieri. Vă veți învârti pe loc. Sunteți într-o barcă voi doi, căsătoria este ca o barcă căreia i s-a dat drumul în largul mării. Pentru a ajunge la liman, trebuie să vâsliți amândoi. Dacă vâslește doar unul nu veți reuși. Ai înțeles?

Cum înnoim harul în noi?

Să nu uităm faptele dragostei, să căutăm ascultarea cuvântului lui Dumnezeu şi, mai presus de toate, să vorbim cu Domnul, Care este în noi, şi prin această împreună-vorbire să păstrăm în noi frica de Domnul şi râvna de a plăcea lui Dumnezeu, în care se şi află izvoarele vieţii noastre duhovniceşti!

Pagini