Părinte, este păcat ca doi tineri să stea împreună, dar ei, totuşi, să trăiască curaţi înaintea lui Dumnezeu?

 Sigur că este păcat. Doi tineri, adică necăsătoriţi. Doi tineri însemnând un băiat şi o fată  – pentru că de la o vreme trebuie să fim atenţi cu termenii. Ce să mai trăiască curaţi, dacă stau împreună... se poate, am văzut eu câteva cazuri, dar este un pic complicat.

Dacă doi tineri – băiat şi fată – vor să trăiască împreună, în aceeaşi casă, în aceeaşi cameră, şi vor să se păstreze curaţi înaintea lui Dumnezeu, n-avem nimic împotrivă, dar noi spunem altceva: este foarte riscant. De ce? Pentru că Dumnezeu a lăsat în om mai multe substanţe chimice, adică hormoni de la mai multe glande, cum ar fi glanda hipofiză. Noi ne rugăm Tatălui nostru: „Şi nu ne duce pe noi în ispită”, în sensul „nu ne lăsa pe noi în ispite mai puternice decât puterea noastră de rezistenţă”.

Atunci, dacă facem aşa (locuim împreună), este o vitejie pe care ne-o asumăm, iar dacă biruim suntem nişte eroi; dacă picăm suntem nişte proşti. Trebuie să fim atenţi: şi nu ne duce pe noi în ispită, că ne ducem noi înşine!

Dacă trăirea celor doi tineri este aşa de puternică, încât aceste aspecte nu-i lezează, nu ne deranjează. Dacă ştim – şi aici este problema – că ei sunt necununaţi, în nici un caz nu ni se poate „servi pe tavă” ideea că ei trăiesc în curăţie şi sunt bineplăcuţi înaintea lui Dumnezeu. Deci, pentru sminteala ce o pot aduce altora sau pentru evitarea smintelii lor, acest lucru nu trebuie făcut aşa.

(Părintele Nicolae Tănase, Soțul ideal, soția ideală, Editura Anastasis, Sibiu, 2011, p. 221)