Predică la Duminica Izgonirii lui Adam din Rai - a lăsatului sec de brânză - Pr. Nicolae Tănase

Postul are o rânduială şi ne introduce în rânduială. Noi intrăm în Post cu dorinţa de rânduială şi este bine să dorim ducerea rânduielii până la capăt. Nu întotdeauna facem aşa. Sunt aşa de multe momente în viaţa noastră din Post, încât suntem aproape siguri că vom strica rânduiala. Unii, de exemplu, ne punem încă de la început în gând să postim doar prima şi ultima săptămână. Alţii nu pornim cu dorinţa de rânduială, de aceea nici nu o ducem la capăt.

Omul a atras multe asupra lui din cauza neorânduielii.

Prima săptămână din Post se numeşte Săptămâna Mare. Săptămâna dinaintea Sfintelor Paşti se numeşte Săptămâna Patimilor. De ce este mare prima săptămână? Este mare pentru noi, pentru că noi suntem aceia care putem profita de aceste rânduieli.

Orice în lumea aceasta are o rânduială. Observaţi că toate instituţiile din lume au o rânduială. Orice în lumea aceasta are o rânduială. Iar Biserica are o rânduială pentru fiecare perioadă a anului şi chiar pentru fiecare zi.

Iată că şi noi acum facem o rânduială, o rânduială care are vechime.

În cărţile noastre de slujbă - unii dintre dumneavoastră citiţi din ele - aţi văzut că există anumite menţiuni. Când se face aşa, cum se face... . La un moment dat, când slujba este foarte lungă, scrie acolo că putem să citim restul slujbei acasă. De ce? Pentru că Biserica nu urmăreşte osteneala şi îngreunarea vieţii omului, ci urmăreşte aducerea lui într-o rânduială.

Noi, prin postul pe care vrem să îl începem, nu urmărim altceva decât să intrăm într-o rânduială. Lucrul acesta îl facem timp de o viaţă. Constatăm că ne apropiem de mormânt şi încă n-am intrat în rânduială; şi avem această dorinţă continuă, de a intra în rânduială. Cei care părăsesc lumea aceasta şi se retrag la sfintele mănăstirii, mai ales în pustiu, reuşesc să aibă o rânduială...

Rânduiala, însă, nu face compromis. Din păcate, noi mergem în rânduială câţiva ani, uneori şi apoi întrerupem această rânduială, pentru că se iveşte ceva în viaţa noastră. Fie un necaz, fie o bucurie. Şi stricăm rânduiala.

La spovedanie sunt atâţia care spun: „Părinte, 10 ani am reuşit sau 11 ani am reuşit să fiu nelipsit la biserică şi uite, deodată s-a ivit situaţia aceasta şi aşa de rău îmi pare...”. Ce înseamnă? Înseamnă că şi-a ieşit creştinul din rânduiala lui... .

Postul are o rânduială şi ne introduce în rânduială. Noi intrăm în Post cu dorinţa de rânduială şi este bine să dorim ducerea rânduielii până la capăt. Nu întotdeauna facem aşa. Sunt aşa de multe momente în viaţa noastră din Post, încât suntem aproape siguri că vom strica rânduiala. Unii, de exemplu, ne punem încă de la început în gând să postim doar prima şi ultima săptămână. Alţii nu pornim cu dorinţa de rânduială, de aceea nici nu o ducem la capăt.

Rolul slujbelor este să ne introducă într-o rânduială. Biserica are o rânduială. Rânduiala aceasta face din viaţa noastră, o viaţă plăcută lui Dumnezeu, iar pentru noi aduce pace, linişte.

Am fost zilele trecute în Moldova, am trecut pe la câteva mănăstiri. Întruna din ele stareţul vorbea la telefon cu cineva care le băga acolo curent şi care s-a anunţat: „Părinte stareţ, vreau să venim acolo cu şeful de la electricitate şi aşa să facem...”. Şi stareţul a zis: „Nu e bine să veniţi săptămâna aceasta. Este săptămâna întâi din Post şi la noi bucătăria este închisă. N-o să putem să vă tratăm şi nu facem o impresie bună şi aşa mai departe...”. Am întrebat: „Părinte, cum e închisă?”. A zis: „E închisă”. „Cum închisă? Poate un călugăr nu poate să ţină post negru toată săptămâna”. A spus: „Dacă nu poate să ţină toată săptămâna, o să mănânce la el la chilie mere, pere sau ce are el acolo. Ceva fructe sau rădăcini, ce o mânca el acolo. Dar bucătăria e închisă”.

În mănăstiri, în săptămâna întâi din Post bucătăria e încuiată. De ce? Ca să-şi pună la punct rânduiala.

O să citim, în săptămâna a cincea din Post, viaţa Sfintei Maria Egipteanca. Vedem acolo, în viaţa sfintei şi rânduiala mănăstirii din care făcea parte Sfântul Zosima, cel care a găsit-o în pustie şi a împărtăşit-o. Şi anume: la începutul Postului, călugării porneau în pustiu şi se mai întorceau de Florii. 40 de zile în pustiu, aşa era rânduiala mănăstirii. Aveau o rânduială.

Este cazul să avem şi noi o rânduială, pentru că Postul are o rânduială. Şi n-are nici un rost dacă este ţinut fără rânduială. El are rânduiala lui, cu metanii, cu rugăciune, cu milostenie, cu vorbă puţină, cu înviorarea trupului, înviorarea feţei, cum am auzit în Apostolul şi în Evanghelia de astăzi - că se cade nouă să nu arătăm că postim. Adică, mai precis, să nu ne văităm că postim... .

Dumneavoastră ştiţi că la Botez ne botezăm în apă. Dar mai ştiţi că ne ungem cu Sfântul Mir, din care se ung toţi. De aceea, ţările ortodoxe au această unitate de credinţă, pentru că sunt unşi creştinii, respectiv copiii, cu Sfântul Mir, sfinţit în Joia Patimilor de arhiereii Bisericii noastre, ai Bisericii respective, din ţara respectivă şi ne ungem în unire cu toţi.

Mai e, însă, încă o unire, încă o rânduială. Acum, când noi ţinem post, cu noi mai ţin post sute de mii, milioane, zeci de milioane... .Nu suntem aşa mulţi, pentru că Ortodoxia este calea strâmtă şi la Ortodoxie nu vine oricine. Nu le convine, e greu în Ortodoxie, pentru că trebuie multă renunţare. Cu noi ţin post sute de mii, poate zeci de milioane. Asta înseamnă un lucru extraordinar. Zeci de milioane. Nu putem şti câţi ţin post, dar cel puţin zeci de milioane deodată ținem post. Deodată.

De aceea, nu trebuie să stricăm postul, nu trebuie să stricăm rânduiala. Nu pentru că a mânca este păcat, ci pentru că noi ne caracterizăm prin rânduială. De aceea facem de fiecare dată caz de rânduială: cum stăm în biserică, ce facem în biserică, cum ne manifestăm. De aceea facem caz, nu din alt motiv. Ce alt motiv să avem? Că cineva vorbeşte sau că e gălăgie sau că e linişte în biserică nu ne interesează aşa mult. Dar e important dacă este sau nu este rânduială, pentru că Dumnezeul nostru este Dumnezeul rânduielii, Dumnezeul nostru este Dumnezeul ordinii, nu al indisciplinei, nu al neorânduielii.

Rânduielile sunt spre binele nostru. Neorânduiala strică. Adevărata gospodină are rânduială în casă. Indiferent cât e de simplă casa, cât e de săracă gospodăria aceea, există o rânduială. Rânduiala aceasta este foarte importantă în viaţa noastră. Şi dacă există orânduială în casa noastră, trebuie să existe orânduială şi în viaţa noastră, orânduială în sufletul nostru.

Această orânduială o începem prin post. O continuăm, o însoţim cu rugăciunea, cu metaniile, bineînţeles cu iertarea şi cu lucrarea faptelor bune. Dacă staţi şi analizaţi acum, constataţi că nu este nimic nou, nu este nimic excepţional şi extraordinar. Sunt lucruri obişnuite. Dar, în acelaşi timp, dacă observaţi, de neorânduială - deşi am citit de atâtea ori, am predicat de atâtea ori - mereu ne facem vinovaţi, mereu cădem în neorânduială.

În calendar aţi văzut că sunt zile în care mâncăm cu untdelemn, zile în care nu mâncăm cu untdelemn, zile în care mâncăm peşte, zile în care nu mâncăm peşte. Iată, în săptămâna ce a trecut am mâncat lapte, brânză, ouă, peşte. Dar ne facem aşa de des vinovaţi de neorânduială... .

Cu calendarul în faţă am putea să vorbim zile întregi. De ce e rânduiala aşa, de ce nu e aşa? De ce îl prăznuim pe sfântul acela aşa şi nu aşa? De ce e aşezată la 25 martie Buna Vestire? Ca să fie 9 luni înainte de 25 decembrie, înainte de Naşterea Domnului. Şi celelalte... .

Orice rânduială are explicaţie... . Sfânta Liturghie pe care o săvârşim şi la care participăm are rânduiala ei. De aceea şi preotul este dator să nu omită ceva din Sfânta Liturghie. Rânduielile pe care noi le avem sunt în binele nostru. Nu sunt poveri asupra noastră, ci sunt în binele nostru.

De aceea spunem că un om care se află în canon este un om care, fiind în rânduială şi îl prinde moartea aşa, moşteneşte Raiul.

Nu putem intra în Post fără rânduială şi prima rânduială a postului este rânduiala. Cine n-a vrut să respecte rânduiala a fost izgonit din Rai.

Duminica aceasta s-a numit Duminica Izgonirii lui Adam şi a Evei din Rai. Se numeşte şi Duminica Iertării, pentru că noi ne cerem iertare unul de altul. De ce se numeşte Duminica Izgonirii lui Adam şi a Evei din Rai. Pentru ca să ne amintească Dumnezeu că cine n-a vrut să respecte rânduiala a fost izgonit din Rai.

Ne aminteşte şi acum că cine nu vrea să ierte, nu vrea să aibă pace cu aproapele, nu vrea să postească, nu vrea să se roage, nu vrea să facă metanii, nu vrea să citească la psaltire, cel care nu vrea să facă rânduială, trăieşte în neorânduială şi Dumnezeu îl va izgoni din Rai. De ce îl va izgoni? Că Dumnezeu nu e rău... . Pentru că nu-şi mai are locul. În Rai totul este cu rânduială.

În Raiul lui Adam şi Eva era rânduială. Nu toţi pomii înfloreau deodată. Unii înfloreau, unii se pârguiau şi unii se coceau. Ce însemna asta? Însemna că existau de toate, continuu.

Dumnezeu ne face aceste comparaţii cu mâncarea, cu cele de trebuinţă ale noastre. Împărăţia lui Dumnezeu nu-i mâncare şi băutură şi cele materiale. Cu toate acestea, să recunoaştem fiecare că avem bucurie când există o rânduială. O rânduială a mesei de exemplu. Este foarte important să avem rânduială chiar şi la masă. Dumnezeu ne-a făcut orânduiţi, pe fiecare din noi.

Spre exemplu: nu încetăm să respirăm. Ce ar fi atunci când ne culcăm să nu mai respirăm? Noi nu încetăm să funcţionăm, chiar şi când dormim. De ce? Dumnezeu ne-a făcut cu rânduială. De aceea zice: „Cine va strica templul Duhului Sfânt - care este corpul - îl va strica Dumnezeu pe el”. Cine va strica biserica Duhului Sfânt, corpul? Cel care nu respectă rânduiala.

Trăim în satul acesta, trăim în ţara aceasta. Unii vor posti, unii nu vor posti. Care va fi diferenţa dintre noi şi ei? Diferenţa va fi aceasta: noi vom arăta lui Dumnezeu că dorim rânduiala, iar ei fac neorânduiala. Nu-i interesează rânduiala.

Nu înseamnă că noi suntem mai buni decât cei ce postesc, nici mai răi. Sunt oameni, v-am spus adesea, care vor şi care nu vor. Unii vor să se mântuiască şi unii nu vor. Nu înseamnă că cei ce vor, se vor mântui, pentru că nu-i de ajuns să vrei. Mai e necesar să şi faci. Peste toate acestea vine Dumnezeu cu puterea Lui, adică cu harul Lui.

Ce nu se face cu rânduială nu iese bine. Să îndemnăm, mergând la casele noastre şi pe semenii noştri să postească. Nu pentru că mâncarea i-ar duce în Rai, sau i-ar scoate din iad, ci pentru a respecta orânduiala.

Hristos a respectat orânduiala: a fost tăiat împrejur la 8 zile, după aceea a fost dus la templu la 40 de zile. În timpul vieţii Lui şi la Patima Lui a permis, a rânduit să se facă rânduiala, să fie uns cu miresme. Mironosiţele au mers la mormânt pentru a împlini rânduiala şi au primit vestea învierii!

Toate acestea ne îndeamnă şi pe noi la rânduială. Am pronunţat cuvântul acesta de multe ori, nu am numărat, dar de multe ori. Dacă mergem la casele noastre cu ideea că e bine să fim în rânduială este de ajuns pentru Postul acesta. Câtă rugăciune facem, câte metanii, vom vedea fiecare.

Dar dacă vrem să fim în rânduială, Dumnezeu va aduce multă dragoste asupra noastră, între noi şi mila Lui asupra tuturor, pentru că suntem în rânduială. Păcătoşi, dar în rânduială. De aceea spunem că cel mai păcătos om aflat în rânduială este mai bun decât cel mai bun, cel mai drept, aflat în neorânduială.

Rânduială e şi la şcoală şi la primărie şi la semănat şi la secerat. E rânduială. Ce nu se face cu rânduială nu iese bine. Ceapa se pune într-un fel, morcovul într-alt fel. Ceasul, ora, luna, timpul în care semănăm sunt într-un fel. Grâul îl semănăm toamna, celelalte le punem primăvara, unele mai devreme, altele mai târziu. Toate sunt în rânduială.

Iar când, din pricina omului, se produce neorânduială, este dezastru. Când, spre exemplu, vine îngheţul atunci când pomii sunt înfloriţi, strică rânduiala. Nu ne convine. Dacă lucrul acesta nu ne convine, să ne deranjeze şi când noi suntem în neorânduială. Omul, din pricina neorânduielii, a atras asupra lui multe, inclusiv dereglarea naturii.

Sunt luni de iarnă fără zăpadă, fără ger. Sunt luni de primăvara cu ger, cu zăpadă, cu blocaje, cu fel de fel. Sunt veri întregi fără ploaie.

După aceea sunt luni de atâta ploaie, că alunecă terenurile. Iată ce înseamnă lipsa de rânduială. Toate acestea sunt din lipsă de rânduială. Dumnezeu să ne ajute să înţelegem ce este rânduiala în Biserica noastră! Amin.

De la același autor

Ultimele din categorie