Încă din primele zile ale religiei creştine a existat conştiinţa faptului că Maica Domnului este mijlocitoarea noastră în faţa Sfintei Treimi. Icoane ale Fecioarei Maria sunt menţionate în documentele şi scrierile creştine din primele patru secole, provenind atât din Răsărit, cât şi din Apus. Pe lângă icoanele Născătoarei de Dumnezeu au existat şi alte mărturii prin care ne este demonstrat că Sfânta Fecioară era invocată în rugăciunile creştinilor din primele secole creştine, cu mult înainte de Sinodul III ecumenic de la Efes, care a stabilit dogma mariologică în învăţătura creştină. O astfel de mărturie este cea mai recentă descoperire din Egiptul actual.

Conform comunicatului de presă postat de către Patriarhia Ortodoxă a Alexandriei şi a toată Africa în 2015, arheologii au descoperit în apropierea anticului oraş Alexandria cel mai vechi manuscris care conține o rugăciune adresată Preasfintei Fecioare Maria. Potrivit experților, papirusul datează din secolul al III-lea, fiind cea mai veche dovada scrisă că poporul creştin se ruga Maicii Domnului.

„Bucură-te  ceea ce eşti plină de dar, Marie, rugăciunile noastre nu le trece cu vederea, pe cei din necazuri izbăvește-ne, una curată și binecuvântată”. Acesta este textul descoperit pe papirusul alexandrin care descrie viaţa creştină în marea metropolă. Dacă analizăm cu atenţie textul, el se aseamănă cu troparul folosit la litia din cadrul vecerniei, oficiată sâmbătă seara în cultul liturgic al Bisericii Ortodoxe. Descoperirea ne demonstrează faptul că, indiferent unde au trăit creştinii, în spaţiul alexandrin sau în cel sirian, au existat dintotdeauna rugăciuni comune, imnuri care au supravieţuit până astăzi.