Îmi amintesc că în lume am avut multe ispite, une­ori chiar foarte mari. Până într-atât, încât ispititorul a îndemnat pe nişte femei rele ca să mă atragă la pă­cat, dar m-a păzit această mică rugăciune: „Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă”. La nevoie strigi şi numele Maicii Domnului din tot sufletul: „Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-mă”. Uneori simţi nevoia să te rogi cu cuvintele tale: „Hristoase al meu, Maica Domnului, vino repede, ajută-mă, mă primejduiesc”, etc. Din mica mea experienţă, încă din lume am văzut că această armă a rugăciunii te păzeşte de orice rău. Oamenii răi ne exersează în virtute, ne împing şi mai mult spre Hristos.

- Eu, Gheronda, am altă problemă. Sunt familist, trăiesc cinstit cu femeia mea, nu deranjez pe nimeni, dar vine altul şi fără să-l provoc, îmi creează o sumedenie de probleme, mă nedreptăţeşte, mă fură, mă ocărăşte, mă ameninţă. Îi spui: „Stai liniştit”, dar se sălbăticeşte şi mai mult. Cum să trăieşti în linişte cu un astfel de om? Cum să-l iubeşti? Cum poţi să nu-l urăşti? Cum să nu-l blestemi să-l ajungă urgia lui Dumnezeu?

- Fiul meu, unul ca acesta are diavol. Sfinţii Părinţi spun că în spatele omului rău să-l vezi pe satana. Diavolul care este în el te provoacă să-l blestemi pe acela, să-l ocărăşti, să-l loveşti şi astfel să te câştige şi pe tine.

„Răul cu rău nu se îndreaptă”, spunea Stareţul meu. Este o mare ispită. Şi aici este nevoie de luptă. Vom face ceea ce spune Hristos - „Binecuvântaţi şi vă rugați” (Romani 12, 14; Matei 5, 44; Luca 6, 28). Acest rău te împinge cu sila spre Hristos. Vei zice: „Hristoase al meu, iartă-l, că nu-şi dă seama ce face! Luminează-i mintea! Alungă de la el pe diavolul cel viclean, ca să-şi dea seama de greşelile lui!”

După care ne întoarcem din nou la rugăciune, ca să primim putere. „Doamne, Iisuse Hristoase...”, „Doamne, Iisuse Hristoase...”.

- Gheronda, pot să mărturisesc ceva în public? De multe ori spun în sinea mea: „O să-i dau una în cap de o să-l fac grămadă şi apoi pot să merg la închi­soare”.

- Iată, ai văzut cum te îmboldeşte satana? Să mergi la tribunal, la închisoare şi să laşi familia la mila lui Dumnezeu? Nu, fiul meu, să nu-l asculţi! Ispititorul vrea să te distrugă. Împlineşte cele pe care le-a spus Hristos şi vei vedea că va ieşi bine. Cu comportarea ta cea bună fie se va îndrepta, fie Hristos va da o soluţie. Numai tu şi femeia ta să vă rugaţi din tot sufletul. Şi fireşte, să vă împărtăşiţi regulat, ca să se întărească sufletele voastre.

- Ce rugăciune să fac şi cum să iau Sfânta Împăr­tăşanie în halul în care sunt?

- Cu atât mai mult avem nevoie de rugăciune şi de Sfânta Împărtăşanie atunci când ne aflăm într-un asemenea hal. Numai să iei aminte ca, înainte de a te ruga pentru tine, să te rogi pentru vrăjmaşul tău.

- Gheronda, dar de vreme ce preotul şi toată lumea ştiu că nu vorbim unul cu altul, cum să mă împărtăşesc?

- Dacă tu nu vrei să te împaci, desigur că nu poţi să te împărtăşeşti. Dar dacă celălalt nu vrea, atunci tu nu ai nicio răspundere. Vei încerca să vorbeşti şi să te împaci cu el. Dar dacă ispititorul îl împietreşte să nu-ţi vorbească toată viaţa, atunci ce se va întâmpla? Vei muri neîmpărtăşit? Nicăieri nu scrie aşa ceva.

Tu, fiul meu, străduieşte-te cât poţi să te împaci cu el. Dacă cu felul tău bun de a te purta îl câştigi pe acest om, să ştii că ai scos sufletul lui din ghearele satanei. Şi atunci răsplata ta va fi foarte mare. Dacă nu poţi tu, roagă-te ca să-l cuminţească Dumnezeu, pentru că El are putere să o facă.

- Gheronda, cele pe care mi le spuneţi sunt puţin cam grele, totuşi voi încerca să le pun în practică.

- Dumnezeu să te binecuvinteze, fiul meu. Încear­că şi mă voi strădui şi eu împreună cu tine. Scrie-mi numele celor din familia ta. Scrie-l şi pe acela care vă tulbură. Să ne rugăm cu toţii şi Dumnezeu va ajuta.

Fratele de mai sus, de îndată ce a aflat că va fi editată cartea cu viaţa pururea pomenitului Stareţ Haralambie, mi-a destăinuit discuţia de mai sus, dar în acelaşi timp m-a şi încredinţat că a urmat sfatul Stareţului şi de atunci toate au mers bine. Iar vecinul său s-a împrietenit atât de mult, încât acela i-a botezat un copil. De atunci în casa lui împărățesc rugăciunea, dragostea şi pacea.

(Monahul Iosif Dionisiatul, Starețul Haralambie – Dascălul rugăciunii minții, traducere și editare de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, Editura Evanghelismos, București, 2005, pp. 183-186)