Inima este locul unde se cultivă împărtășirea lui Dumnezeu cu omul, și acolo Duhul lui Dumnezeu Se descoperă, lucrează și Se roagă. Deschiderea inimii prin rugăciune vindecă persoana omului. Mintea omului se adună înlăuntru și se unește cu inima. Astfel, inima se lărgește spre a cuprinde toată plinătatea dragostei lui Hristos. Îmi place acest cuvânt: „se lărgește”; este de la Sfântul Pavel (II Corinteni 6, 11-13). El îi îndeamnă pe corinteni: „Lărgiți și voi inimile voastre!”.

Prin urmare, întreaga nevoință a rugăciunii are ca scop descoperirea și cucerirea inimii. Calea spre împlinirea acestuia este împiedicată doar de slava deșartă. Sfântul Siluan spune iară și iară că smerenia este de cea mai mare însemnătate, pentru că mândria împiedică dragostea.

(Arhimandritul Zaharia Zaharou, Lărgiți și voi inimile voastre!, Editura Reîntregirea, Alba-Iulia, 2009, pp. 150-151)