Să fii gata mereu să-L întâmpini pe Hristos!
Se pocăiește și înaintează, făcând o lucrare duhovnicească subțire. Cu cât i se mărește dragostea față de Dumnezeu și de aproapele, cu atât se micșorează dragostea față de sine și nu se socotește.
Să ne pregătim. Dacă nu seamănă omul, cum va da Dumnezeu să crească grâul său? Omul trebuie să semene și, potrivit cu ce omul va semăna, Dumnezeu va da. Și în armată se spune: „Fii gata!”.
– Părinte, cum să ne pregătim?
– Când este cineva gata? Atunci când armata este în așteptare și militarii sunt mereu gata, cu încălțămintele lor, cu armele și cu corturile lor, așteptând ordinul.
– Cât poate ține această așteptare?
– Depinde. Monahul trebuie să fie întotdeauna gata, și atunci nu se va teme de nimic. De ce să se teamă? De moarte? Dar ea îi va deschide ușa Raiului, pentru că sub placa mormântului e ascunsă cheia veșniciei. De altfel, monahul, oricând ar muri, se află în stare de pocăință. Plecarea lui din lume și schima lui aceasta mărturisesc. Se pocăiește și înaintează, făcând o lucrare duhovnicească subțire. Cu cât i se mărește dragostea față de Dumnezeu și de aproapele, cu atât se micșorează dragostea față de sine și nu se socotește. Atunci are valoare ceea ce scrie Sfântul Pavel: „Nimic nu ne va putea despărți de dragostea lui Hristos” (Romani 8, 35).
(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești. Volumul 2. Trezvie duhovnicească, traducere de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, ediția a doua, Editura Evanghelismos, București, 2011, pp. 262-263)
