Șapte interpelări incomode despre pelerinajul în pandemie

Am sintetizat și grupat întrebările pe care le-am considerat a fi mai incomode, la care vin și cu câte o propunere de răspuns.

Am fost interpelat, ca purtător de cuvânt al Arhiepiscopiei Iașilor, în diferite situații, pe tema „oportunității organizării pelerinajului” la Iași anul acesta, de sărbătoarea Sfintei Cuvioase Parascheva. Am sintetizat și grupat întrebările pe care le-am considerat a fi mai incomode, la care vin și cu câte o propunere de răspuns.

1) De ce nu se amână pelerinajul pentru vremuri mai bune, nu vedeți că este pandemie? Sau de ce nu ați rugat pe pelerini să vină în alte perioade, când e mai liber? Măcar faceți apel ca ieșenii să stea în casă, să lase pe cei ce vin de departe.

Pelerinajul nu-i un concert sau un meci de fotbal pe care-l poți amâna. Nu se poate „amâna” sau „suspenda” prezența la Iași a sfintelor moaște ale Sfintei Cuvioase Parascheva.

Pelerinii sunt cei care aleg să se deplaseze într-un loc care, prin evlavia lor, devine „loc de pelerinaj”. Unii vin pentru a-și manifesta recunoștința sau bucuria. Alții, împinși de anumite probleme sau necazuri. Nu putem noi să ne pronunțăm asupra nevoilor pelerinilor, ci doar căutăm să fim cât mai bine pregătiți pentru a-i întâmpina atunci când ei decid să vină. Biserica e numită și Spital duhovnicesc. Când ai o durere, uneori mai poți amâna să consulți un medic, alteori însă mergi în regim de urgență. Pacientul decide.

2) Este o situație foarte grea acum în țară, cu bolnavi care nu au loc în spital și medici epuizați, cu probleme economice și o instabilitate care ne îngrijorează. Nu înțelegeți că nu e momentul pentru sărbători religioase?

Sărbătorile religioase nu se pot muta din calendar. Ele își au rostul lor, aduc binecuvântare și întăresc legătura cu Dumnezeu. Și tocmai pentru că trăim aceste vremuri grele, în care se manifestă foarte multă îngrijorare sau frică, în care boala și necazurile par să ne copleșească, e nevoie să cultivăm mai mult credința, nădejdea, calmul, atitudinea curajoasă și înțeleaptă. Când sunt atinse sau depășite în chip dureros limitele omenești, mai avem totuși o scăpare: la Dumnezeu! Un om bolnav are mai mari șanse să lupte cu boala dacă e încrezător, decât dacă deznădăjduiește. Prin greutăți trecem mai ușor și mai repede dacă suntem mai optimiști, cu un moral bun. Sunt lucruri despre care vorbesc și medicina sau psihologia, nu doar teologia.

3) Rugăciunea este bineprimită și dacă se face acasă sau în biserica de parohie. De ce mai trebuie să se meargă în pelerinaj?

Pelerinajul nu este obligatoriu în creștinism, așa cum este sau era în anumite religii. Dar el este un prilej de întărire în credință, de cultivare a comuniunii. Este și o „materializare”, o proiectare în spațiu și timp a călătoriei duhovnicești spre adâncul inimii. Da, oriunde se poate omul ruga, important este să o facă „în duh și în adevăr” (Ioan 4, 23), cum spune Domnul. Dar tot Mântuitorul vorbește de Biserică, de împărtășirea cu Trupul și Sângele Său sau de faptul că „unde sunt doi sau trei, adunați în numele Meu, acolo sunt și Eu în mijlocul lor” (Matei 18, 20). Adică vorbește și despre lucrări și locuri concrete, nu abstracte.

4) De ce permiteți să se sărute/ atingă racla cu sfintele moaște? Nu există riscul de răspândire a virusului?

Cele sfinte nu pot fi decât izvor de bucurie, de vindecare, de curățire duhovnicească, nu sursă de boală și necaz. Avem mii de mărturii de-a lungul secolelor care întăresc această afirmație. În plus, un act de credință nu poate fi redus la aspectele sale materiale. Așa cum nu se poate evalua un roman bun după cantitatea de hârtie sau după calitatea tiparului. Un bucătar și un enolog pot vedea în Sfânta Împărtășanie doar pâine și vin, dar un credincios trăiește realitatea primirii Trupului și Sângelui Domnului. Un medic legist poate să se raporteze la sfintele moaște ca la niște rămășițe trupești, însă anatomia nu poate explica minunile săvârșite prin mijlocirea, prin atingerea acestor odoare de neprețuit pentru un om credincios.

5) Dacă după pelerinaj va crește incidența de infectări, vă asumați responsabilitatea pentru aceasta?

Am să răspund cu o altă întrebare: dar dacă după pelerinaj va scădea incidența, ne veți credita cu vreun merit pentru aceasta? Și am să dau un exemplu concret. Anul trecut, în perioada 8-15 octombrie 2020, nu au avut acces în curtea Catedralei Mitropolitane decât credincioși cu reședința în municipiul Iași. În data de 14 octombrie, pentru un număr de vreo 8-10 ore, s-a permis accesul oricui. Evident, cei mai mulți dintre cei care au putut beneficia de această „fereastră” au fost cei din apropierea Iașului, adică din județ, care s-au putut deplasa foarte repede spre Catedrală, aflând că le este permisă intrarea. Incidența raportată de Grupul de Comunicare Strategică pentru județul Iași în data de 14 octombrie 2020 a fost de 2,15 la mie. Două săptămâni mai târziu, adică pe 28 octombrie, aceeași sursă oficială spunea că la nivelul județului Iași incidența era de 1,94 la mie. Deci, nu crescuse, ci scăzuse față de ziua cea mai aglomerată a pelerinajului.

În orice caz, de la începutul pandemiei până acum, nici o biserică nu a fost identificată ca fiind focar de infecție.

6) De ce nu se cere certificatul verde la intrarea în zona Catedralei sau să se amenajeze un punct de vaccinare în zonă? De ce nu este restricționat accesul pelerinilor pe timp de noapte, mai ales al celor care vin din alte localități, unele cu rată mare de infectare? Nu vă pasă de sănătatea ieșenilor, nici de cea a pelerinilor?

În primul rând, nu se poate limita libertatea religioasă a nimănui, nici pe motiv medical, nici pe alte motive discriminatorii. În privința vaccinării, Biserica a îndemnat, în mai multe rânduri, pe credincioși să facă alegeri informate, sfătuindu-se și cu medicul de familie. Însă responsabilitatea pentru actul (ne)vaccinării revine fiecăruia în parte.

În al doilea rând, din punct de vedere practic, denotă o grijă mai mare pentru sănătatea pelerinilor și a ieșenilor să-i primești pe cei care ajung noaptea, când e puțină lume și la pelerinaj, și pe străzi, decât să-i amâni până a doua zi dimineață, obligându-i să staționeze în anumite locuri din Iași și să se adauge apoi unui rând mult mai consistent în timpul zilei.

7) Nu vă gândiți că, și dacă un singur pelerin se infectează, îl aveți pe conștiință?

Pelerinajul este organizat exclusiv în aer liber, cu un culoar unic de acces, pe care încape câte o singură persoană, la distanță una de cealaltă, purtând mască, cu automate de dezinfectant pe traseu, cu un total de peste 200 de voluntari dedicați (la care se adaugă aproximativ 120 de preoți) care îi ajută pe pelerini și îi îndeamnă să respecte regulile. E responsabilitatea pelerinilor cum se comportă pe drum sau pe unde staționează, noi putem să le oferim condiții cât mai bune, care să le protejeze sănătatea.

Edificator ar fi să întoarcem această întrebare și către alte domenii: dacă un singur cumpărător care a intrat într-un supermarket sau a mers cu metroul se îmbolnăvește, înseamnă că cei ce gestionează aceste zone publice sunt vinovați? În mod normal, nu ar avea de ce, atâta timp cât fiecare ia măsurile adecvate acestui context epidemiologic, fixează și respectă reguli care să protejeze sănătatea cetățenilor.

De la același autor

Ultimele din categorie