Calendarul bisericesc ortodox constituie pentru clerici și credincioși o sursă prețioasă de indicații cu privire la sărbători, cinstirea sfinților, precum și rânduieli speciale ale unor slujbe. Pentru uzul curent, calendarul obișnuit oferă deja informații îndestulătoare, însă el este de fapt un „rezumat” al unor cărți detaliate care descriu în amănunt desfășurarea slujbelor, cunoscute ca „tipice”. Biserica Ortodoxă Română a editat în mod repetat un tipic al slujbelor de peste tot anul, incluzând note și explicații suplimentare în cazuri excepționale. Mai nou, de mai bine de zece ani, Patriarhia noastră editează tipicul anual, intitulat Anuar liturgic și tipiconal, pentru a facilita tuturor rânduielile fiecărei zile, mai ales unde este vorba de situații complicate. Un astfel de caz îl constituie una dintre rânduielile din anul acesta, notate în calendarul bisericesc simplu. La data de 23 martie, care în anul 2026 cade luni, după pomenirea sfinților zilei, anume Sf. Cuv. Mc. Nicon și cei 199 de ucenici ai săi, apare scris în paranteză, cu litere cursive, mențiunea: Denia Canonului Mare, fără a se oferi mai multe explicații. 

Să facem o paranteză: credincioșii familiarizați cu slujbele speciale ale Postului Mare știu că, în săptămâna a cincea  se săvârșesc primele două denii (care sunt utrenii ce se săvârșesc nu dimineața cum ar fi normal, ci seara, cuvântul provenind din slavonescul vdenie, care înseamnă priveghere). Prima este Denia Canonului celui Mare, care este așadar o utrenie – anume a zilei de joi – care se săvârșește în seara precedentă, adică miercuri; respectiv a doua este Denia Acatistului Bunei Vestiri, care este utrenia sâmbetei, dar se săvârșește în seara de vineri. În acest an însă, datorită faptului că praznicul Bunei Vestiri (25 Martie) se întâmplă miercurea, ținând cont de solemnitatea slujbei acestui Praznic Împărătesc cu dată fixă, indicațiile Bisericii noastre sunt acelea că Denia Canonului Mare se mută luni seara. Această mutare poate provoca nelămuriri, articolul de față dorind să aducă anumite clarificări. 

Încheind paranteza, e de remarcat că în Anuarul liturgic și tipiconal pe anul 2026 tipărit de Patriarhia Română pentru a descrie slujbele de fiecare zi, la pagina 178 (și următoarea) e descrisă slujba din 23 martie, menționând într-o notă: „Anul acesta, Denia Canonului Mare se mută luni seara (ziua liturgică de marți) în această săptămână, deoarece miercuri este Buna Vestire. De asemenea, marți este ajunul Bunei Vestiri”. La pagina 181 este descrierea slujbei Canonului Mare.

Despre denii și slujbe săvârșite la ore neobișnuite lor

Rugând pe cititori pentru răbdare, vom deschide a doua paranteză. Săvârșirea slujbelor în Postul Mare are loc adesea într-un ritm devansat: utreniile seara și nu dimineața, respectiv vecerniile dimineața (uneori unite cu Liturghia Darurilor mai înainte sfințite). Makarios Simonopetritul, în celebra sa lucrare Triodul Explicat, clarifică motivul acestor schimbări: credincioșii postesc până seara, slujbele sunt mai lungi și mai complexe. Dar există nevoia de participare reală a comunității la slujbe. Tipicul ortodox nu este rigid, ci pedagogic adaptează slujbele la posibilitățile de participare ale comunității. De aceea, spre exemplu, Liturghia Darurilor mai înainte sfințite se face de multe ori dimineața, pentru ca împărtășirea să fie posibilă după o perioadă de post rezonabilă, și nu foarte târziu seara. Cât despre denii, acestea ajung să se săvârșească seara și nu dimineața, fiindcă sunt mai bogate imnografic și, prin urmare, mai lungi. Către sfârșitul postului seara devine momentul principal de rugăciune comunitară și de aceea utreniile se mută seara, devenind „privegheri” (vdenii), pentru a permite participarea. 

Mutarea Deniei Canonului nu este o soluție modernă, ci o tradiție veche

Revenind la situația mutării Deniei Canonului celui Mare în acest an lunea, aceasta nu este o „invenție” modernă a tipicarilor. În Tipicul Bisericesc general, tipărit cu binecuvântarea Patriarhului Justinian în 1976 (p. 152), în ceea ce privește Denia Canonului celui Mare de miercuri din săptămâna a cincea a Postului Mare (de fapt, utrenia de joi) se amintește într-o notă: „De se va întâmpla Bunavestire în această zi, adică în joia Canonului cel Mare, atunci Canonul se mută la utrenia de marți (adică luni seara, n.n.) , iar joi se face slujba sărbătorii (a se vedea îndrumările din „Învățătura de tipic a lui Marcu” (VI, 2, lit. N) în Triod”. Prin urmare, situația din acest an s-a mai întâmplat și cu alte ocazii. Cel mai de curând a fost în 2015, când Paștile au căzut ca și în acest an pe 12 aprilie.

Aceeași învățătură de tipic „a lui Marcu” e cuprinsă și în Mineiul (cartea cuprinzând slujbele zilnice ale sfinților) lunii Martie, tratând situațiile diferite ale sărbătoririi Bunei Vestiri. La litera M a acestei învățături expusă la finalul cărții se menționează practic același lucru: „Când praznicul Bunei Vestiri cade miercuri în săptămâna a cincea din Postul Mare și deci odovania praznicului în joia următoare (Joia Canonului celui mare)... (...) marți, împreună cu Tricântarea zilei din Triod, se cântă canonul cel Mare (de pocăință) al Sfântului Andrei Criteanul, care trebuie cântat la denia de miercuri seara, pentru că joi se va cânta slujba Odovaniei Praznicului. Deci miercuri se face numai slujba praznicului împreună cu cea din Triod, după rânduiala Postului Mare (și se continuă explicația cu privire la vecernia praznicului, utrenia, respectiv în ziua praznicului: vecernia zilei următoare (26 martie) unită cu Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, iar „miercuri seara, în loc de Denia Canonului celui mare, în mănăstiri se citește pavecernița mică”.

Practici din Bisericile Ortodoxe surori

„Anomalia liturgică” tratată aici nu este o soluție găsită doar de Biserica Ortodoxă Română. Și în Biserica Ortodoxă a Greciei se remarcă această situație a Bunei Vestiri în ziua Deniei Canonului celui Mare, fiind considerate valabile  două soluții: atât practica mutării canonului luni seara, cât și aceea a slujirii lui la timpul obișnuit (în seara de miercuri). Pe un forum dedicat liturgiștilor, unul din utilizatori afirmă că: „În tipicele din acest an există două prevederi pentru slujba Canonului celui Mare: una este că este slujit ca de obicei miercuri după-amiază (sau joi dimineaţă), iar cealaltă, că este mutată luni după-amiază”, iar în continuare cere opinii, considerând că din punctul de vedere al participării credincioșilor la slujbă, mutarea ar ajuta. 

Se pare că tipicele vechi ale Patriarhiei din Constantinopol nu menționau nimic de această situație. Însă ediția din 1851 prevedea mutarea slujbei, iar ediția din 1885 păstra locul obișnuit. Tipicul constantinopolitan «Σύστημα Τυπικοῦ» editat de preotul Papagiannis (Ed. Ἀποστολικῆς Διακονίας, Atena, 2006) prefera soluția lăsării canonului miercuri indiferent de situație, fiindcă în parohii mutările nu sunt ușor de aplicat.  

Acestei varietăți de opinii îi urmează, în forumul amintit mai sus, mai multe intervenții. Un utilizator afirmă că în 2015, când s-a întâmplat aceeași situație, a sărbătorit canonul miercuri seara, afirmând că a sărit peste vecernia de Odovanie și vecernie, fiindcă erau prea multe slujbe. Dar că în acest an (2026) a ales slujirea Deniei Canonului luni. Această alegere e agreată și de altcineva, fiindcă ziua Bunei Vestiri e deja foarte încărcată liturgic ca să suporte și Canonul cel Mare. Un alt utilizator se întreabă cine ar veni la biserică pe 25 martie seara, pentru o slujbă de trei ore. În fine, alți utilizatori pomenesc de mutarea canonului luni seara, mențiuni care s-ar regăsi și în tipicul slavon, dar și în practica din Bulgaria precum și potrivit tipicului din acest an din România. Pe de altă parte, în Patriarhia rusă și cea georgiană nu are loc mutarea luni (Desigur, Buna Vestire potrivit calendarului neîndreptat, utilizat în Biserica Rusă, a Serbiei, a Georgiei, la Ierusalim și la Sfântul Munte, nu va fi în acest an pe 25 martie, ci pe 6 aprilie).

Mutarea Deniei Canonului în ziua de luni, în acest an, este motivată atât practic, cât și teologic

Din studiul tipicelor naționale se poate demonstra că există mai multe soluții la unele situații deosebite, fiindcă revenind la învățăturile părintelui Makarios Simonopetritul, tipicul ortodox nu e rigid, ci ține seama de realitățile vieții și de posibilitățile credincioșilor de a participa la slujbă. Desigur, fiecare Biserică locală aplică ceea ce consideră a fi mai potrivit pentru credincioși. În cazul nostru, al românilor, pe lângă aspectul de ascultare față de rânduielile stabilite de mai-marii noștri, putem adăuga și aspectul practic în ceea ce privește mutarea Deniei Canonului celui Mare în ziua de luni. Conținutul slujbei Deniei este unul îndeobște penitențial. Sfântul Andrei Criteanul a scris această frumoasă colecție de imnuri pentru a trezi în sufletul credincioșilor conștiința păcătoșeniei și necesitatea pocăinței, întoarcerii pe calea lui Dumnezeu, după numeroase modele biblice și patristice amintite în frumosul canon. Pe de altă parte, Buna Vestire este un praznic al bucuriei, o pregustare – cu nouă luni în avans – a Nașterii Domnului Iisus Hristos. Tocmai de aceea și postul se suspendă parțial, iar Biserica a stabilit dezlegarea la pește, ca semn al bucuriei. În acest context, bucuria sărbătorii Bunei Vestiri este cea mai clară motivație a mutării unei slujbe nu atât lungă și obositoare – căci toate se fac pentru Dumnezeu și împreună cu El – cât cu un conținut diferit: ascetic și penitențial.