Sfântul Duh

Ce facem cu ramurile de tei binecuvântate la Rusalii, după ce se usucă?

Deşi nu este reglementat canonic, atunci când se usucă, ramurile pot fi arse într-un loc curat ori îngropate, pentru a se „reîntoarce” în natură. Având în vedere această corectă practică, este bine ca ramurile să nu fie aruncate la gunoi sau în alt loc, la întâmplare – pentru a nu nesocoti binecuvântarea lui Dumnezeu care a venit asupra lor, prin rugăciunea pe care preotul a rostit-o în Duminica Pogorârii Duhului Sfânt.

Ce va să fie aceasta? (Faptele Apostolilor 2,12)

Cincizecimea e praznicul a cât a mai rămas iubire în lume, a cât a mai rămas credință și lucrare în Duhul Sfânt. Să nădăjduim că mai avem ce prăznui. Pentru că dincolo de Darul Domnului nostru Iisus, Cincizecimea e și disponibilitatea noastră la colaborarea cu Duhul Sfânt. Să fie, dar, Sărbătoare! Să fim Sărbătoare!

Înfiați de Duhul Sfânt

Dacă cineva se roagă mult și postește, dar n-are iubire pentru vrăjmași, nu poate avea pace sufletească.

Monahul Damian Ţâru – model de înfrânare şi stăpânire de sine

Spunea ucenicul său că în ultimii douăzeci de ani n-a voit să primească de la nimeni nici un ban, încât nici nu mai ştia cum arată banii. Iar dacă vreun mirean încerca să-i plătească pentru a-i lucra ceva în atelier, bătrânul îi răspundea cu asprime: „Du-te cu aceştia din chilia mea”. 

Mirungerea, taină a Bisericii – Semnificaţii teologice

Botezul este naşterea omului în Hristos, Mirungerea este îmbrăcarea cu veşmântul de lumină necreată al harului Sfântului Duh, iar Împărtăşirea este hrănirea noastră cu nemurirea lui Hristos, prin Trupul şi Sângele Lui.

Milostenia Monahului Iov Burlacu, izvorâtă din dragostea sa pentru oameni

Era foarte milostiv cu cei săraci. Zilnic veneau la el copii orfani, bolnavi, oameni săraci din satul Pipirig, şi-i cereau milostenie. Iar părintele Iov îi ospăta pe toţi cu mâncare de la bolniţă. Apoi le dădea câte un ban, iar celor bolnavi le împărţea medicamente şi îi trimitea cu pace la casele lor.

Ce este Taina Sfintei Hirotonii?

Preoția sacramentală a Bisericii își are izvorul în Preoția nevăzută a lui Hristos, Arhiereul cel Veșnic, care prin Întrupare se face Preotul prin excelență al întregii creații.

Înălțarea Domnului – Predica Înaltpreasfințitului Părinte Calinic

Înălţarea Domnului este dovada că oamenii sunt creaţi pentru a moşteni viaţa veşnică; nu pentru a moşteni pământul, ci pentru a se înălţa la cer; nu pentru mormânt ori putreziciune, ci pentru slavă. De aceea, Înălţarea Domnului este mărturia că Fiul lui Dumnezeu nu a părăsit lumea, ci a păstrat o legătură necontenită cu oamenii, cu apostolii în primul rând, pentru ca ei înşişi – şi prin ei şi noi – şi toţi oamenii să se convingă de adevărul Învierii.

De ce S-a înălțat Domnul Iisus Hristos la Cer?

S-a suit la ceruri, spre a vedea nevoințele tainice și vădite pentru credință ale celor ce cred în El, spre a le ajuta neîncetat, a-i întări și a birui împreună cu ei, și a-i încununa cu cununile biruinței.

Prin Înălțarea lui Hristos la Ceruri am devenit și noi „dumnezei după har”

Ce lucru minunat să-L avem pe Hristos Cel Înviat alături de noi, înăuntrul nostru și pe Duhul cel Sfânt, ca și pe Părintele nostru ceresc! Am spus că acolo unde este Tatăl este și Fiul și Duhul Sfânt, „Treimea Cea de o Ființă și nedespărțită”.

Pagini