Sfântul Duh

Mirungerea, taină a Bisericii – Semnificaţii teologice

Botezul este naşterea omului în Hristos, Mirungerea este îmbrăcarea cu veşmântul de lumină necreată al harului Sfântului Duh, iar Împărtăşirea este hrănirea noastră cu nemurirea lui Hristos, prin Trupul şi Sângele Lui.

Coboară în adâncul sufletului tău

O, Mire al Cerului, când oare vreun om îndrăzneşte să se cufunde în propriul său suflet! Cel ce îndrăzneşte se cufundă prin adâncurile lumii şi iadului, în drum spre cetele albe ca zăpada ale îngerilor, care te înconjoară ca pe un veşmânt.

Lumânarea de la Botez – simbol al primirii harului Sfântului Duh

Să ne gândim că și noi, creștinii de azi, am fost botezați, am primit lumânarea aprinsă, am primit, cu alte cuvinte, harul Sfântului Duh. Nenorocirea ce am pățit-o este că nu ne-am păzit de vânturile diavolești ce suflau în jurul nostru, vânturi ce ne-au stins lumânarea aprinsă.

Cine poate fi naş de botez şi în ce condiţii?

„Prin rolul lor activ în ceremonialul Botezului, naşii devin părinţi spirituali ai pruncului, născându-l pentru viaţa în Hristos, tot astfel cum părinţii cei după fire, trupeşti, l-au născut pentru viaţa biologică, trupească”.

(Video) IPS Teofan: „Scopul vieții creștine este dobândirea Duhului Sfânt”

Predica Înaltpreasfințitului Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, în Duminica a III-a după Rusalii, la resfințirea Bisericii „Sfinții 40 de Mucenici” Copou - Iași.

Atitudinea creştină faţă de lume trebuie să fie compătimitoare

Este foarte important nu numai să nu ne lăsăm biruiţi de răul acestei lumi, dar și să nu ne mirăm de el. Atitudinea creştină faţă de lume trebuie să fie, după cum ne învaţă Sfântul Maxim Mărturisitorul, „nu simţitoare, nu nesimţitoare, ci compătimitoare”.

Mai mult face o picătură de rugăciune decât o mare de griji

Mântuitorul a zis: „Cine dintre voi poate, îngrijorându-se, să adauge staturii sale un cot?”. Aşadar, cu deplină încredere în Făcătorul nostru să săvârşim lucrarea dată nouă şi să nu ne îngrijim de tot ce va veni şi de tot ce poate veni. Mai mult face o picătură de rugăciune decât o mare de grijă.

Sfânta Epicleză ‒ inima Sfintei Liturghii

La Sfânta Epicleză, la invocarea Sfântului Duh, preotul ridică mâinile în sus, apoi face trei închinăciuni până la pământ şi cheamă pe Sfântul Duh.
Fiecare om este casa lui Dumnezeu şi este menit ca în el să sălăşluiască Duhul Sfânt.

Ispitele sunt semnul dumnezeiescului pogorământ

Sufletul necercat se teme de ispite. Însă, când învaţă să treacă de ele, atunci dobândeşte îndrăzneală în nădejdea tare în Dumnezeu. Atunci nu se mai teme de nimic, nici de înfrângeri, nici de scârbe sau de boli, nici de umilire şi de prigoană, nici de întâlnirile cu „învăţături străine” (Evrei 13, 9). Însă este cu neputinţă să ajungi la această stare fără mulţime de războaie şi nenumărate ispite.

Pagini