Sfântul Mormânt – Pelerinajul părintelui Cleopa la Locurile Sfinte

De la Piatra Ungerii ne îndreptăm spre Sfântul și purtătorul de viață Mormânt al Domnului nostru Iisus Hristos. Sfântul Mormânt se află în partea de vest a Bisericii Învierii în mijlocul unei rotonde uriașe, susținută de 18 coloane de piatră.

Ne apropiem cu mare credință și negrăită bucurie sufletească de Mormântul Domnului, căci este locul cel mai sfânt al Creștinismului, de pe toată fața pământului. Șiruri întregi de pelerini intră și ies de la închinare. Sub bolta înaltă a rotondei se ridică un baldachin de piatră deasupra Sfântului Mormânt. Îngenunchem și citim Evanghelia Învierii:

În ziua întâi a săptămânii, Maria Magdalena a venit la mormânt dis-de-dimineață, fiind încă întuneric, și a văzut piatra ridicată de pe mormânt. Deci a alergat și a venit la Simon-Petru și la celălalt ucenic pe care-l iubea Iisus, și le-a zis: Au luat pe Domnul din mormânt și noi nu știm unde L-au pus. Deci a ieșit Petru și celălalt ucenic și veneau la mormânt. Și cei doi alergau împreună, dar celălalt ucenic, alergând înainte, mai repede decât Petru, a sosit cel dintâi la mormânt. Și, aplecându-se, a văzut giulgiurile puse jos, dar n-a intrat. A sosit și Simon-Petru, urmând după el, și a intrat în mormânt și a văzut giulgiurile puse jos. Iar mahrama, care fusese pe capul Lui, nu era pusă împreună cu giulgiurile, ci înfășurată la o parte într-un loc. Atunci a intrat și celălalt ucenic care sosise întâi la mormânt, și a văzut și a crezut. Căci încă nu știau Scriptura, că Iisus trebuia să învieze din morți. Și s-au dus ucenicii iarăși la ai lor.

Iar Maria stătea afară lângă mormânt plângând. Și pe când plângea, s-a aplecat spre mormânt. Și a văzut doi îngeri în veșminte albe, șezând unul către cap și altul către picioare, unde zăcuse trupul lui Iisus.

Și aceia i-au zis: Femeie, de ce plângi? Pe cine cauți? Ea le-a zis: Că au luat pe Domnul meu și nu știu unde L-au pus. Zicând acestea, ea s-a întors cu fața și a văzut pe Iisus stând, dar nu știa că este Iisus. Zis-a ei Iisus: Femeie, de ce plângi? Ea, crezând că este grădinarul, I-a zis: Doamne, dacă Tu L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus și eu Îl voi ridica.

Iisus i-a zis: Marie! Întorcându-se, aceea I-a zis evreiește: Rabuni! (adică Învățătorule). Iisus i-a zis: Nu te atinge de Mine, căci încă nu M-am suit la Tatăl Meu. Mergi la frații Mei și le spune: Mă sui la Tatăl Meu și la Tatăl vostru și la Dumnezeul Meu și la Dumnezeul vostru. Și a venit Maria Magdalena, vestind ucenicilor că a văzut pe Domnul și acestea i-a spus ei (Ioan 20, 1-18).

Slavă, Doamne, Sfintei Învierii Tale!

Slavă, Doamne, pentru Sfântul Tău Mormânt, cel de viață dătător!

Slavă Ție, Doamne, că ne-ai învrednicit să ajun-gem și noi, păcătoșii, la dumnezeiescul Tău Mormânt!

Așteptăm cu bucurie mare în fața Sfântului Mormânt să se retragă pelerinii, ca să ne putem închina.

Aici au îngropat oamenii necredincioși pe Hristos și I-au pecetluit mormântul cu piatră grea și cu strajă, ca să nu mai învie niciodată. Să nu mai apară printre oameni, să nu mai intre în istorie. Aici este sfârșitul și împlinirea Evangheliei. A intrat Fiul lui Dumnezeu în lume printr-o Fecioară și iese din lume prin Mormânt. Fecioară neprihănită și Mormânt nou, nefolosit. Pe amândouă mamele întru feciorie și pecetluire le-a lăsat.

Aici, în sânul pământului, S-a odihnit Hristos, Făcătorul Cerului și al pământului. Aici, în cămară de taină, S-a odihnit „Mirele Bisericii”. Aici a fost pus Hristos – Lumina Vieții, Hristos – speranța, Hristos – credința noastră. Și de aici a strălucit în lume lumina învierii lui Hristos. De aici a răsărit Soarele lumii. De aici a înviat întru slavă Hristos, Împăratul nostru! Slavă, Doamne, Sfintei Învierii Tale! Mare este taina creației, dar mai mare este taina mântuirii oamenilor prin întru-pare, prin Cruce și Înviere.

Acesta este mormântul desăvârșitei ascultări, al negrăitei smerenii dumnezeiești și al nemuritoarei iubiri. Că unde este ascultare, smerenie și iubire, nu poate să fie niciodată moarte, osândă și întuneric. Aici, în mormânt S-a smerit Hristos mai mult decât tot omul. A intrat în lume ca un prunc înfășat în scutece și a ieșit dintre oameni fără de cămașă, hulit, scuipat, bătut și răstignit. Aici a fost îngropat Hristos ca om și a înviat ca un Dumnezeu. Aici s-au zdrobit porțile iadului; aici s-a legat satana; aici a încetat plânsul protopărintelui Adam și al strămoașei Eva. Aici s-a săvârșit taina mântuirii noastre. Aici s-au poticnit necredincioșii, aici s-au vădit ucigașii, aici s-au descoperit trădătorii. Aici s-au chemat neamurile în locul iudeilor și străinii în locul fiilor, pentru că aceia s-au arătat mai credincioși, mai smeriți și mai ascultători decât fiii casei. Iudeii au pregătit cina și neamurile s-au așezat la masă. Iudeii încearcă să păzească mormântul gol, iar creștinii se hrănesc din lumina Învierii. Ei așteaptă, iar noi de mult am ajuns, de mult ospătăm și ne bucurăm cu Hristos!

Slavă, Doamne, Sfintei Învierii Tale!

Aici a venit Maria Magdalena la mormânt; și stătea afară plângând și s-a plecat în mormânt. Aici au alergat cei doi ucenici să vadă mormântul. Petru, cel mai vârstnic, simbol al credinței, și Ioan, cel mai tânăr, chip al iubirii, care niciodată nu îmbătrânește. Și, o, minune! Mai înainte a ajuns iubirea la mormânt. Că mai mare decât toate este iubirea! Slavă Ție, Doamne, pentru dumnezeiasca Iubire!

Aici a văzut Maria Magdalena pe cei doi îngeri și a vorbit cu ei și i-au arătat mormântul gol. Aici a vorbit cea mai râvnitoare, cea mai curajoasă femeie, cu Hristos, Grădinarul lumii: Doamne, de L-ai luat Tu, spune-mi unde L-ai pus și eu Îl voi lua! O, Doamne, să se rușineze năimiții, care de mult Te-au părăsit, și fricoșii, care și astăzi încearcă să Te țină, de frică, pecetluit în mormânt! Mare este credința, bărbăția și dragostea Mariei Magdalena! Mărturisirea ei mustră pe păstori, îndrăzneala ei pentru Hristos întrece pe a Apostolilor; exemplul ei rămâne unic peste veacuri!

Închinătorii s-au retras. Înaintăm în genunchi, cântând: „Învierea lui Hristos văzând, să ne închinăm Sfântului Domnului Iisus, Unuia Celui fără de păcat...”. Facem trei metanii și intrăm în prima încăpere a Sfântului Mormânt, numită „Paraclisul Sfântului Înger”. Aici este locul unde a întâmpinat arhanghelul Gavriil pe Maria Magdalena, că îngerul Domnului, coborându-se din cer și venind, a prăvălit piatra de pe ușă și ședea deasupra ei. Și înfățișarea lui era ca fulgerul și îmbrăcămintea lui albă ca zăpada. Și de frica lui s-au cutremurat cei ce păzeau și s-au făcut ca morți. Iar îngerul, răspunzând, a zis femeilor: Nu vă temeți, că știu că pe Iisus cel răstignit Îl căutați. Nu este aici; căci S-a sculat precum a zis. Veniți de vedeți locul unde a zăcut Domnul! Și degrabă mergând, spuneți ucenicilor Lui că S-a sculat din morți și iată va merge înaintea voastră în Galileea; acolo Îl veți vedea; iată v-am spus vouă... (Matei 28, 2-7).

Doamne, Dumnezeul nostru, am venit dintr-o țară creștină binecuvântată, să ne închinăm slăvitei Tale Învieri. Deși suntem nevrednici să ne închinăm înaintea Sfântului Tău Mormânt, primește-ne să ne atingem fruntea, buzele și inima de Mormântul Vieții și al Învierii noastre. N-am văzut cu ochii cei trupești lumina Sfintei Învieri, dar Te-am văzut pe Tine, Dumnezeul nostru, cu ochii credinței. Te-am văzut în Preacuratele Taine, Te-am simțit în focul rugăciunii celei curate; Te-am simțit mergând alături de noi pe calea vieții și am plâns de bucurie că nu ne-ai lăsat singuri. Nu avem râvna și bărbăția Sfinților Apostoli și a femeilor mironosițe să te căutăm cu același dor și să Te mărturisim cu aceeași râvnă printr-o viață sfântă și curată. Purtăm însă în noi dragostea Ta, simțim în noi bucuria mântuirii Tale, păstrăm în noi comoara dreptei credințe, vestim fraților noștri Evanghelia Învierii Tale. Cântăm și plângem, ne bucurăm și lăcrimăm, mărturisim și tăcem, învățăm și ne smerim, căutăm cu nădejde la cer și privim cu milă spre oameni. Lăudăm pe sfinți și mângâiem pe frați, mustrăm cu cuvântul și mângâiem cu dragoste, cădem și iarăși ne sculăm, lucrăm pământul pe care ni l-ai dat, citim Evanghelia pe care ne-ai trimis-o, slujim cu evlavie la Sfintele Altare pe care părinții Ți le-au înălțat și mărturisim tuturor din toată inima că Hristos a venit în lume pentru păcătoși, a pătimit și a înviat din morți „pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire”.

Primește, Doamne, mărturisirea noastră, iartă-ne păcatele, întărește-ne credința, binecuvintează venirea noastră și ne învrednicește să ne închinăm și noi la dumnezeiescul Tău Mormânt!

Facem trei metanii, sărutăm „Piatra Îngerului” din mijloc și intrăm pe ușa foarte mică înaintea Sfântului Mormânt. Îngenunchem și ne rugăm. Slavă, Doamne, Sfintei Învierii Tale! Slavă Ție, că ne-ai învrednicit să ajungem la Mormântul Tău, izvorul Vieții și al nădejdii noastre! Slavă Ție, Părinte, Mântuitorule, Fiule, că ne-ai iubit până la moarte! Slavă Ție, Preasfinte Duhule, că ne-ai descoperit pe Fiul lui Dumnezeu în lume! Slavă Ție, Iisuse Hristoase, pentru necuprinsa Ta smerenie! Slavă Ție pentru Maica Domnului, nădejdea noastră; pentru Sfântul Ioan Botezătorul, pentru Sfinții Apostoli, pescarii lumii, pentru toți sfinții și păstorii Bisericii, pentru părinții, frații, mamele și urmașii care ni i-ai dat! Slavă, Doamne, iubirii Tale pentru noi, și ascultării de Tatăl până la moarte și negrăitei Tale smerenii! Pentru toate, slavă Ție!

Slavă Ție pentru Preasfântă Biserica Ta, pe care ai câștigat-o cu scump Sângele Tău! Slavă Ție pentru dumnezeiasca Ta înviere!

Mulțumim Ție, pentru toate mamele pământului care se jertfesc, pentru bătrânii care Te așteaptă, pentru tinerii care Te ascultă, pentru fecioarele care Ți se închină, pentru copiii care Te slăvesc! Slavă Ție, Doamne, pentru Țara noastră românească, pentru pământul binecuvântat pe care ni l-ai dat, pentru strămoșii care l-au lucrat, pentru părinții care l-au apărat, pentru frații care îl lucrează.

Slavă Ție, Dumnezeule, că ai aruncat pe pământul țării noastre sămânța dreptei credințe din primele veacuri și ne-ai dat părinți martiri să ne apere credința! Slavă Ție, pentru sfintele noastre biserici și mănăstiri, ale căror candele luminează neadormite în Carpați.

Și acum, Stăpâne, cădem înaintea Sfântului Tău Mormânt și Te slăvim și-Ți mulțumim și ne mărturisim Ție și cerem ajutorul Tău. Ai milă de lume și de noi; ai milă de mame, de părinți și de copii; ai milă de Țara noastră părintească și de poporul dreptcredincios, ai milă de tineri și de bătrâni, de sănătoși și de bolnavi, de cei îndestulați și de cei lipsiți.

Ai milă de cei ce Te iubesc, sau din neștiință Te-au uitat. Ai milă de binecredincioși și întoarce la adevăr pe cei răucredincioși. Mântuiește pe cei ce Te mărturisesc, miluiește pe cei ce greșesc și smerește pe cei ce Te hulesc. Primește pe cei ce Te laudă, ascultă pe cei ce plâng, ceartă pe cei îndărătnici și miluiește toată zidirea, Mântuitorule.

Cădem cu credință la Sfântul Tău Mormânt, Stăpâne, și ne rugăm Ție, Dumnezeul nostru, primește-ne întru lumina învierii Tale. Ție ne închinăm, întru Tine credem, pe Tine Te mărturisim. Niciodată nu ne-am plecat genunchii unui dumnezeu străin. N-am zidit altare altui dumnezeu, nici n-am cinstit zidirea în locul Ziditorului. Pe Tine Te mărturisim Dumnezeu după ființă și Om întrupat pentru dragoste! Cuvânt și Fiu al Tatălui, Hristos și Răscumpărător, născut sub vremi cu trup, dar fără de început Mântuitor, Mijlocitor și Judecător peste veacuri al îngerilor, al oamenilor și al diavolilor!

Ție ne închinăm, Mântuitorule, Care de bunăvoie Te-ai supus Tatălui și Te-ai întrupat din Fecioara Maria în această țară și ne-ai învățat, și ne-ai luminat, și ai pătimit, și Te-ai răstignit, și Te-ai smerit până la moarte pentru mântuirea noastră în acest dumnezeiesc Mormânt! Ție ne închinăm, Celui ce, prin învierea Ta, toată lumea ai luminat-o și ai iertat-o și ai înviat-o!

Primește-ne pe noi, cei ce-Ți aducem de departe darul părinților, credința străbunilor, lacrimile săracilor, rugăciunile mamelor, bucuriile copiilor și toată credința, nădejdea și dragostea poporului nostru iubitor de Dumnezeu.

Binecuvintează, Doamne, lumea cu pace, Țara cu pâine, familiile cu mame bune și copii, altarele cu preoți, mănăstirile cu călugări și popoarele cu conducători înțelepți. Binecuvintează-ne și pe noi, care Îți cântăm: „Hristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte viață dăruindu-le” Amin!

(Arhimandritul Ioanichie Bălan, Pelerinaj la Mormântul Domnului, ediția a VI-a, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2010, pp. 66-73)

De la același autor

Ultimele din categorie