Sfântul Mucenic Eliodor a trăit în vremea lui Shapur al II-lea, regele perșilor. Regele, năvălind cu oastea sa asupra unei cetăți romane, a poruncit dărâmarea sfintelor locașuri și arderea sfintelor icoane. Atunci, fericitul Eliodor, care avea 95 de ani, împreună cu cuviosul Dosas, s-au înfățișat înaintea tiranului și, cu îndrăzneală duhovnicească, l-au mustrat pentru necredința și cruzimea sa, mărturisindu-L pe Hristos ca fiind singurul și adevăratul Dumnezeu. Drept urmare, Shapur i-a torturat cu cruzime și fără milă. După ce le-a tăiat nasurile, în cele din urmă i-a ucis arzându-le capetele. Astfel, au primit cununa muceniciei și s-au sălășluit întru slava cea veșnică a Împărăției lui Dumnezeu.