smerenie

Pe măsură ce ne smerim, Duhul Sfânt Se lasă simțit

Un sfânt părinte spune așa: „Vei trânti și vei fi trântit”. Nu trebuie să te trântească; să-l trântești trebuie. Și cum poți să-l trântești? Cu „Doamne Iisuse...” și cu smerenia.

Sihaştrii de sub Obcina Mare, întemeietorii primei sihăstrii pe valea pârâului Suceviţa

Înmulţindu-se numărul sihaştrilor, s-a vestit peste tot sfinţenia vieţii lor. Auzind de aceasta o femeie credincioasă din partea locului şi dorind să-şi împlinească un canon al tinereţii sale, s-a obligat înaintea cuvioşilor sihaştri să care piatră cu căruţa pentru zidirea unei biserici mari, în locul celei de lemn. Astfel, timp de 30 de ani, smerita femeie a cărat singură tot materialul necesar pentru zidirea unei mănăstiri din piatră.

Fără smerenie, suntem orbi în războiul duhovnicesc

Atunci când ne vom smeri, Dumnezeu ne va dărui și lumina cunoștinței.

Cuviosul Gavriil Uric – cel dintâi dascăl, caligraf şi scriitor de opere filocalice din Moldova

Smeritul monah Gavriil, socotindu-se nevrednic de sfânta preoţie, şi-a închinat anii vieţii copierii de învăţături şi scrieri patristice, atât aghiografice, cât şi filocalice. Căci era înzestrat de Dumnezeu cu multă ştiinţă de carte, cu o frumoasă scriere şi cunoştea bine limbile greacă şi slavonă şi împodobea cărţile sale cu miniaturi dintre cele mai alese. Timp de aproape 40 de ani, monahul Gavriil Uric a copiat şi a împodobit în Mănăstirea Neamţ zeci de manuscrise.

Sinceritatea este oglinda celor lăuntrice

„Doamne, Tu știi toate; inima mea Îți este deschisă: Tu știi că Te iubesc.”

Să învățăm de la toți ceea ce e de folos

Nici pe cei mai puţin învăţaţi, nu se ruşina a-i între­ba şi fiecare folos cu putinţă de la dânşii a-l dobândi.

O minune contemporană a icoanei Maicii Domnului „Acatist” – Prevestitoarea

În anul 2007, când am vizitat mănăstirea Zografu am avut binecuvântarea de am stat de vorbă câteva ceasuri cu părintele Ambrozie, egumenul mănăstirii. Cu acea ocazie ne-am închinat şi icoanei Maicii Domnului „Acatist” sau „Prevestitoarea”. Povestea atunci părintele Ambrozie o întâmplare minunată ce o trăise în urmă cu câţiva ani.

În timpul rugăciunii suntem protejați de Harul lui Dumnezeu

Noi să rostim Rugăciunea și Dumnezeu cândva ne va umbri. Dumnezeu este răsplătitor, nu se poate să ne lase așa. Ci va veni și blândețe și smerenie și dumnezeiască mângâiere de la Dumnezeu, precum și dumnezeiasca fericire și-l vor ajuta pe om.

Cum pot să mă mântuiesc?

„Vezi că nici când i-ai grăit de rău nu ţi-au spus ceva împotrivă, nici când cu laude i-ai fericit, nu ţi-au zis ţie ceva. Aşa şi tu, de vei voi să te mântuieşti, să fii ca un mort, nici ocărându-te, să nu te mânii, nici cinstindu-te să nu te înalţi şi atunci te vei mântui”.

Omul care are mândrie nu s-a cunoscut pe sine

Nu folosește la nimic să cerceteze cineva întreaga lume, dacă nu a cercetat mai întâi lumea sa lăuntrică, adică sinele său, persoana sa, va cunoaște apoi cu ușurință nu numai pământul, ci și spațiul.

Pagini