smerenie

„Dumnezeu şi copiii au înrudirea pe care noi, cei mari, o pierdem. Sfinţii sunt nişte mari copii!”

Copiii odihnesc şi refac omul! Ei rezumă gingăşia şi frumusețea, puritatea şi nevinovăţia şi credinţa. Chiar ei sunt o refacere a omului.

Familia se uneşte cu Hristos prin rugăciune

Rugăciunea făcută cu evlavie şi lacrimi sporeşte credinţa, smereşte inima, aduce căinţă pentru păcate și aduce liniște în familie.

„Crede, nădăjduieşte, smereşte-te şi iubeşte pe Iisus Hristos!” (Arhimandritul Dometie Manolache)

„Să se contopească inima noastră cu inima lui Iisus Hristos. Să ardem pentru dragostea de Dumnezeu, cum arde o lumânare în sfeşnic. Crede, nădăjduieşte, smereşte-te şi iubeşte pe Iisus Hristos! În puterea acestor cuvinte stă toată taina mântuirii şi fericirii noastre.”

Dumnezeu săvârşeşte minuni prin oamenii drepţi

Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, ca şi ei faţă de Acesta, în timp ce smeriţilor le dă har, deoarece au duhul smereniei.

(Video) „Doamne, învață-mă să fiu blând!”

Să învățăm să mulțumim lui Dumnezeu. Mulțumirea aduce smerenie, iar smerenia ne ajută să fim blânzi.

Modestia nu este slăbiciune, ci putere şi curaj

Modestia es­te, fără discuţie, egala milostivirii, fiindcă omul modest este deja milostiv faţă de ceilalţi oameni – nu-i agasează cu pretenţiile sale, nu-i chinuie dându-şi importanţă. Vrând sau nevrând, cel lipsit de mândrie întotdeauna Îl cinsteşte, în primul rând, pe Dumnezeu, iar apoi şi pe oameni, care de la Dumnezeu îşi au toate darurile.

Ieși în față sau rămâi în umbră?

Modestia este o formă anevoie de împlinit a binelui. Omul ce se gândeşte cu încordare cum să nu rămână mai prejos de altul şi cum să ajun­gă mai presus de altul nu e în stare de efort constructiv, şi cu atât mai mult de cel suprem, du­hovnicesc. Lucrul acesta este poate valabil şi în privinţa noastră, a păstorilor de suflete. Slava deşartă este semn nu numai al stagnării morale, ci şi al celei mintale.

Testamentul lui Ştefan cel Mare

Ştefan e mare pentru că a fost smerit. Pe cât de mic, se micşora întruna De Dumnezeu să poată fi zărit Una cu neamul pentru totdeauna.

Minunea prin care Ștefan cel Mare a câștigat bătălia de la Podul Înalt

Ca mulțumire pentru așa minune, Ștefan cel Mare le-a poruncit tuturor din țară să postească, cum va face şi el, timp de patru zile, numai cu pâine şi apă. A dat veste în toată ţara ca nimeni să nu-i atribuie lui biruinţa aceea, ci numai lui Dumnezeu, căci el – Ştefan – nu poate să se mândrească cu aşa minune.

Sfântul Leontie de la Rădăuţi, făcătorul de minuni

Călugărindu-se cu numele de Lavrentie, s-a învrednicit mai târziu de darul preoţiei. Apoi, împreună cu câţiva ucenici, a întemeiat o vestită sihăstrie de călugări în codrii Rădăuţilor, ce se chema după numele său „Schitul Laura” (Lavra) sau „Mănăstirea Sfântului Lavrentie”. În obştea sa, Cuviosul Lavrentie a format mulţi ucenici cu viaţă aleasă, printre care se număra şi Sfântul Daniil Sihastrul.

Pagini