Atunci când Dumnezeu S-a căsătorit cu omul...

„Iubirea nebună” a lui Dumnezeu, așa cum zice Paul Evdokimov, nu se răcește niciodată. Ori de câte ori ne despărțim voit de dragostea Sa, El suferă, așteaptă, încontinuu ne cheamă, deși ar putea să poruncească, dorind ca noi să ne unim în mod liber cu El și să devenim una.

Profetul Osea este cel care vorbește pentru prima dată despre relația de iubire dintre Dumnezeu și umanitate, prezentând-o în chipul căsătoriei, în care cei doi parteneri sunt chemați să devină unul. Implicațiile pe care această relație le aduce sunt minunate, din perspectiva omului, deoarece el este chemat și i se dă posibilitatea să devină una cu Creatorul său.

Cartea profetului Osea este o „poezie a disperării, o viziune a morții, dar, în același timp, a speranței”. Având în vedere gravitatea păcatului lui Israel, nu există o altă carte profetică în Vechiul Testament, în care intensitatea dragostei divine să fie arătată mai clar.

Întreg mesajul lui Osea este condiţionat de canaanizarea religiei lui Israel. Israeliții, intrați în contact cu popoarele canaanite păgâne din jur, ajunseseră să adopte zeii lor, împreună cu practicile imorale ce le erau dedicate, uitând astfel de Dumnezeu, Cel care îi iubea și îi îngrijea cu adevărat.

Această stare a lucrurilor a fost cea care l-a condus pe profet la a reaminti oamenilor că aveau misiunea sa de a fi poporul lui Dumnezeu. Osea are misiunea de a anunţa decizia pe care Dumnezeu a hotărât-o pentru poporul său necredincios.

 

Căsătoria profetului cu o desfrânată

Osea a trăit în propria persoană mesajul descoperit de Dumnezeu. Prin profetul său, El întreprinde un act scandalos în ochii celor din jur, deoarece îl trimite pe Osea să se căsătorească cu o femeie desfrânată. Acest lucru era inacceptabil pentru un bărbat, însă el era o imagine a relației oamenilor cu Dumnezeu. Deși aceștia se angajaseră să fie fideli lui Dumnezeu și să nu se închine altor zei, care nu erau nimic altceva decât plăsmuiri ale minții umane, ei au încălcat acest jurământ, fiind atrași de cultele străine, care adeseori erau introduse în țară prin intermediul conducătorilor politici.  

În această ordine de idei, profetul gustă, în drama sa conjugală, amărăciunea pe care o încearcă Dumnezeu în fața necredincioșiei lui Israel. Acesta transpune povestea trăită cu Gomer, soția sa desfrânată, pentru a arăta tuturor celor care ascultau ce înseamnă dragostea lui Dumnezeu pentru fiii lui Israel.

După căsătorie, profetului i se nasc trei fii, care primesc nume simbolice, pentru a arăta faptul că Dumnezeu este hotărât să aducă pedeapsa asupra poporului, dacă nu avea să se întoarcă la credință, lucru ce nu s-a întâmplat. Soția desfrânată, imaginea poporului Israel, a persistat în alergarea sa după alți bărbați, după cum poporul alerga după alți dumnezei. În asemenea cazuri, Legea mozaică prevedea omorârea soției cu pietre, dar acest lucru nu se întâmplă. La îndemnul divin, profetul hotărăște să facă cunoscută viața ticăloasă a soției sale, dar nu în public, așa cum se obișnuia, ci în cadrul familial, martori fiind proprii copii, iar consecința acestei dezvăluiri a fost plecarea soției de acasă, plecare voluntară, ce este văzută ca pedeapsă, deoarece aceasta însemna ruperea de dragostea și grija pe care soțul i-o purta.

 

Dragostea fierbinte pentru cel păcătos

Pedeapsa, totuși, nu va însemna sfârșitul. Scopul acestui discurs este spre reconciliere, pentru ca Israel să renunțe la adulter și să se întoarcă la adevăratul său soț. În spatele acestor cuvinte se simte dragostea divină, care nu va lăsa să plece nici măcar pe un Israel necredincios. Căsătoria nu se va termina într-un divorț, ci va fi salvată.

Dumnezeu o va atrage și o va duce în pustiu și va vorbi inimii ei (Osea 2. 16). Autorul ni-L prezintă pe Dumnezeu în postura unui îndrăgostit, conştient, pe de o parte, că are mulţi concurenţi, iar pe de altă parte, făcând primul pas pentru a câştiga dragostea ființei dorite. El se dispensează de prerogativele pe care le avea asupra lui Israel, în baza legământului, ieşind în întâmpinarea iubitei, căutând s-o convingă, pentru ca în final aceasta să Îl accepte ca soţ.

Aici, El apare ca logodnic, când în mod logic trebuia să fi avut loc o simplă reprimire a soţiei infidele. Prin acest act, Dumnezeu vrea să arate că El e dispus să uite tot trecutul păcătos al poporului Său, luând astfel totul de la început. De aceea, soția infidelă primeşte statutul de fecioară în pragul logodnei, iar soțul înşelat redevine îndrăgostitul care n-are nici cea mai mică prejudecată faţă de iubita sa.

 

Ce mesaj ne transmite profetul nouă, celor de azi?

Având în vedere că mesajul profetului Osea se adresa contemporanilor săi, acum mai bine de 2800 de ani, ar putea apărea întrebarea: și ce legătură are cu noi o carte așa de veche?

Nu de puține ori, unii cercetători ai Sfintei Scripturi, grăbindu-se să tragă concluzii, au afirmat că Dumnezeul Vechiului Testament este unul dur și punitiv, care nu suferă abatere din partea supușilor săi și nu se gândește de două ori înainte de a condamna pe cineva la moarte.

Această imagine este contrazisă categoric în cartea profetului Osea, profetul iubirii divine. Deși se adresează contemporanilor săi, mesajul său trece peste veacuri și va fi actual până la sfârșit, deoarece omul nu se schimbă, în modul său de a fi atras mai mult de cele pământești și trecătoare. Dar, mai presus de toate, „iubirea nebună” a lui Dumnezeu, așa cum zice Evdokimov, nu se răcește niciodată. Ori de câte ori ne despărțim voit de dragostea Sa, El suferă, așteaptă, încontinuu ne cheamă, deși ar putea să poruncească, dorind ca noi să ne unim în mod liber cu El și să devenim una, lucru care se realizează prin primirea Dumnezeieștii Euharistii.

De la același autor

Ultimele din categorie