"Postim ca să simțim foame și foamea să devină rugăciune și, prin ea, dragoste pentru Cuvântul întrupat." (Maica Siluana Vlad)
Rugăciunea, dacă nu o lași, nu te lasă. Sporește. Numai să nu o neglijăm. (Părintele Efrem Katunakiotul)
Departe de Dumnezeu există numai tulburare, dușmănie, moarte. Aproape de Dumnezeu exista Raiul plăsmuit pentru noi și ușa de intrare în el este pocăința. (Gheronda Simon Arvanitis)
În timpul torturilor îngerii Domnului au apărat-o pe martiră şi i-au înfricoşat pe călăi. Chiar şi când au întins-o pe un pat înroşit de foc, aceasta a rămas nevătămată prin puterea Domnului.
Sfânta Evdochia a trăit, după botezul ei, cam cincizeci și șase de ani și s-a sfârșit prin chinuire astfel: Murind în creștineasca credință Dioghen ighemonul, a venit în locul lui alt ighemon, anume Vichentie, om mânios și vrăjmaș creștinilor. Acela, auzind cele despre Cuvioasa Evdochia, a trimis ostași de i-au tăiat cinstitul ei cap.
Făcându-și o colibă lângă grădina maicii sale, petrecea în ea, udându-și fața cu lacrimi necurmate; iar îmbrăcămintea ei era de păr, pentru că iubea haine ca acestea.
Cel mai de seamă dintre florile schitului athonit Colciu din apropierea mănăstirii Vatopedi, de-a lungul veacurilor, a fost Cuviosul Agapie.