Mănăstirea Cernica din Bucureşti

 

Mănăstirea Cernica se află în imediata vecinătate a Bucureştiului, într-un loc de o frumuseţe aparte. Mănăstirea este dispusă pe două ostroave, unite între ele printr-o fâşie de pământ.

Piatra de temelie a fost pusă în anul 1608, din vremea domniei lui Radu-Vodă Şerban (1602-1611), fiul lui Mihnea-Vodă. Din hrisovul ctitoricesc al marelui vornic Cernica Ştirbei şi al soţiei sale, Chiajna, aflăm că au înzestrat mănăstirea cu toate cele trebuincioase pentru a putea avea viaţă de obşte. Însă, din pricina vitregiei vremurilor şi a unei epidemii de ciumă din veacul al XVIII-lea, mănăstirea şi satele dimprejur au ajuns să fie pustiite vreme de aproape jumătate de secol.

Destinul acestei mănăstiri avea sa se schimbe în anul 1781, odată cu venirea Stareţului Gheorghe, ucenic al Sfântului Paisie de la Neamţ. Dorind să se retragă în Muntele Athos, în drumul său, Stareţul Gheorghe a trecut prin Bucureşti, unde l-a întâlnit pe dascălul Macarie – din obştea paisiană – precum şi pe Mitropolitul Grigorie al II-lea, care a stăruit pe lângă el să rămână în Ţara Românească şi să întemeieze o obşte monahală după rânduielile paisiene. Cu toate că Starețul Gheorghe nu-şi dorea acest lucru, prin rânduiala lui Dumnezeu s-a supus acestei dorinţe a mitropolitului. Propunându-i-se să-și aleagă o mănăstire unde să alcătuiască o obşte, Stareţul Gheorghe a ales Schitul Cernica, care pe atunci era de mai bine de 30 de ani în ruină.

Starețul Gheorghe dimpreună cu monahii Atanasie şi Serafim au început să cureţe locul, iar după un an şi jumătate, se strânseseră 16 fraţi. Mărindu-se obștea şi ajungând la 130 de nevoitori, o parte s-au strămutat la Căldăruşani. Aşa se face că, începând din anul 1793, Stareţul Gheorghe a cârmuit ambele mănăstiri, până în anul 1806, când a trecut la Domnul, în ziua de 3 decembrie.

O altă etapă de foarte mare însemnătate din istoria Cernicăi o reprezintă perioada 1818-1850, când, vreme de 32 de ani, a fost stareţ al mănăstirii Sfântul Calinic de la Cernica. În vremea stăreţiei sale au fost ridicate incinta şi biserica Sfântului Gheorghe, precum şi cea mai mare parte a clădirilor mănăstirii. Sfântul Calinic a îmbogăţit biblioteca mănăstirească cu un foarte mare număr de cărţi şi manuscrise. În anul 1850 a fost ales ca episcop al eparhiei Râmnicului, unde a păstorit până în 1867, când s-a întors la Cernica. În data de 11 aprilie 1868 a trecut la cele veşnice în mănăstirea în care a fost călugărit.

Astăzi, Mănăstirea Cernica duce o viaţă complexă, după toate rânduielile monahale.

Sfânta mănăstire de pe Ostrovul Cernicăi – Galerie FOTO

De la același autor

Ultimele din categorie