Icoana făcătoare de minuni a Sfintei Ana

Această minune s-a făcut la 14 decembrie 1849, precum se vede scris de însuşi arhimandritul Varnava în medalionul de pe spatele stranei în care şade sfânta icoană.

Prin anii 1847-1848, egumenul Mănăstirii Pângăraţi, arhimandritul Varnava, a paralizat. Neavând nici o altă scăpare, a cerut ucenicilor săi să-l ducă pe năsălie la icoana făcătoare de minuni a Sfintei Ana de la Bistriţa, pentru Sfântul Maslu. Fiind adus aici, i s-a făcut Sfântul Maslu timp de trei zile şi alte rugăciuni, cu post şi cu multă credinţă.

Însuşi părintele Varnava se ruga cu multe lacrimi la Sfânta Ana să-l miluiască cu puţină sănătate. Şi iată că a treia zi, Sfânta Ana l-a vindecat de paralizie, făcându-se complet sănătos. Această minune s-a făcut la 14 decembrie 1849, precum se vede scris de însuşi arhimandritul Varnava în medalionul de pe spatele stranei în care şade sfânta icoană. Drept recunoştinţă, cel vindecat a îmbrăcat icoana Sfintei Ana în argint şi a făcut strana din lemn sculptat şi aurit, aşa cum se vede şi astăzi.

Iată textul din medalion: „Iar această strană pentru sfânta icoană făcatoare de minuni s-a făcut cu cheltuiala cuvioşiei sale Arhimandritul Varnava, egumen al Mănăstirii Pângăraţi, carele bolnăvindu-se cumplit la 1849 decembrie 14 şi fiind la ceasul de pe urmă, cu mare laudă sfintei icoane (a Sfintei Ana) îndată l-a făcut sănătos. Anul 1853 Ghenarie 24”. După această minune de vindecare, Arhimandritul Varnava a mai trăit ca egumen al mănăstirii Pângăraţi până în anul 1872, când mănăstirea s-a transformat în penitenciar.

(Arhimandrit Ioanichie Bălan, Sfintele icoane făcătoare de minuni din România, Editura Episcopiei Romanului, 2003, pp. 76-77)

De la același autor

Ultimele din categorie