Tradiţia spune că moaştele Sfântului Ioan cel Nou au fost aduse la Suceava şi pentru a le săruta şi a le cinsti direct soţia domnitorului Alexandru cel Bun, anume doamna Ana, care era bolnavă, cu credinţa vindecării ei în chip miraculos. Josif I, Mitropolitul Moldovei, a săvârşit slujba dumnezeiască, cu mare sobor de preoţi, la moaştele sfântului, pentru doamna ţării.

Şi unindu-se rugăciunea lor şi cea a lui Alexandru cel Bun şi a Doamnei Ana, le-a ascultat dumnezeiasca cerere a lor cu mijlocirea Sfântului Ioan cel Nou şi a dat vindecare bol­navei, pentru care toată curtea s-a bucurat şi multă mulţumire şi laudă a adus lui Dumnezeu pentru bine­facerea aceasta.

(Diacon Vasile M. Demciuc, Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava, Editura Doxologia, Iași, 2012, p. 34)