Ce stare, Doamne, ce stare

de apropiere omul are

de miluire şi de poezie,

ce stare caldă, ce stare vie,

Ce viaţă, Doamne ce viaţă

îndepărtată, ca o ceaţă,

de Tine şi de omenire,

ce viaţă moartă, ce moarte vie...

Ce trecere prin marea Roşie,

spaimă de dulceagă durere,

struguri şi moarte ruginie,

ce Golgotă de Înviere,

Ce lume, Doamne, de sărmani,

trăim într-un tremurător orfelinat,

fără a fi părinţi orfani

ce au pierdut orice păcat.