Dacă ai trezirea sufletului, ai și rugăciune, și ascultare, și jertfă, și smerenie, și apărarea credinței

Ce stare a sufletului naște rugăciunea, ascultarea, jertfa, smerenia, apărarea credinței? Care este însușirea care ne face vii cu adevărat și la care trebuie să fim atenți mereu, precum la ceva foarte prețios? Trezirea sufletului este fundamentul lucrării noastre duhovnicești. Să fim treji cu sufletul, iar rutina, banalitatea, lenea să le curățăm din ființa noastră ca pe niște buruieni dintr-o frumoasă grădină cu flori.

Spun Sfinții Părinți că atât viața de familie, cât și cea de mănăstire trebuie să-şi aibă izvor în Sfânta Liturghie – cea care ne oferă Trupul și Sângele Domnului. Preotul îngenuncheat se roagă ca împărtăşirea cu Sfintele Taine să le fie credincioşilor spre trezirea sufletului, spre iertarea păcatelor, spre împărtășirea cu Duhul Sfânt, spre îndrăznirea cea către Tine, iar nu spre judecată sau spre osândă.

Spunea Înaltpreasfințitul Părinte Teofan unor monahii că trezirea sufletului este lucrul de căpetenie în viața oricărui om. Dacă ai trezirea sufletului, ai și rugăciune, și ascultare, și jertfă, și smerenie, și apărarea credinței. Amorţirea sau adormirea sufletului aduce după sine tot răul.

Să nu fim mulțumiți niciodată de starea în care suntem, ci totdeauna fiecare să-și vadă nedesăvârșirea sa și să tindă spre Cel Care pe toți și pe toate le desăvârșește. Nu vom fi judecaţi după ceea ce am împlinit, ci după faptul că am dorit, ne-am străduit, uneori am căzut, dar n-am rămas la pământ, ne-am ridicat, ne-am amintit şi iarăşi am luat-o de la capăt. Și dacă ne găsește clipa morții în dorința de a urca puțin, atunci va vedea Domnul stăruința noastră ca a lucrătorului din ceasul al unsprezecelea și poate ne va da și nouă precum celor care se nevoiesc din prima clipă.

De la același autor

Ultimele din categorie