Sfânta Ana, bunica după trup a Domnului nostru Iisus Hristos, a fost din tribul lui Levi, fiica lui Matthan preotul. După o viaţă lungă şi plăcută lui Dumnezeu, Sfânta Ana s-a strămutat la locaşurile cereşti, la bătrânețe foarte adâncă. Adormirea sa este sărbătorită în Biserica de Răsărit pe data de 25 iulie. Prăznuirea ei cea mai importantă din calendarul ortodox se face pe 9 septembrie.

Istoricul moaştelor

Această zi este legată de aducerea moaștelor ei în prima biserică din Constantinopol ridicată în cinstea sfintei. Acestea au fost aduse din Țara Sfântă în Constantinopol în 710 și până la anul 1333 ele încă se mai aflau în biserica Sfânta Sofia.

Potrivit mărturiei lui Procopius, în vremea domniei împăratului Iustinian cel Mare (527-565), în capitala bizantină – Constantinopol - a fost ridicată o biserică închinată Sfintei Ana.

Împăratul bizantin Iustinian al II-lea (685-695; 705-711) a reparat şi întărit vechea biserica a Sfintei Ana, după ce Sfânta Ana i-a apărut în vedenie soţiei sale, însărcinată la acea vreme. Cu această ocazie, Sfintele ei Moaşte şi un veșmânt (acoperământ) au fost aduse în Constantinopol şi aşezate în biserică, spre închinare.

Aducerea moaştelor în Sfântul Munte

Codex-ul III al schitului Sfânta Ana oferă informaţii utile cu privire la Moaştele Sfintei Ana:

Un preot, trimis cu o scrisoare a Patriarhului Ecumenic, într-una din călătoriile sale, a vizitat orașul Erzurum (Theodosiopolis) din Armenia. În catedrala Sfinţilor Mucenici Mina, Victor și Vichentie a aflat moaştele mai multor sfinți, inclusiv cele ale Sfintei Ana. Pentru a nu ajunge moaştele în posesia ereticilor, preotul le-a cumpărat, obţinând un certificat de la mitropolitul Epifanie al Cezareei Capadociei.

Câțiva ani mai târziu, doi arhierei din Patriarhia Antiohiei căutând ajutor financiar, au vizitat Muntele Athos având cu ei moaștele Sfintei Ana și certificatul de autenticitate, pe care le-au cumpărat de la preotul mai sus amintit. Ajungând la Schitul Provata, l-au întâlnit pe egumenul Matei din Mitilini. Bătrânul Matei fiind înstărit, a cumpărat de la episcopii arabi moaştele (piciorul stâng) Sfintei Ana, împreună cu un certificat de autenticitate.

La Schitul Lavrei

În 1680, patriarhul ecumenic Dionisie al III-lea, care se retrăsese în Mănăstirea Lavra, a construit Kiriakonul schitului. Atunci obştea schitului a decis să cumpere moaștele Sfintei Ana. Ei au trimis o delegație la chilia Sfântul Gheorghe din Provata, unde era stareţ părintele Matei din Mitilini. Delegația din doi monahi de la Schitul Sfânta Ana Mică, părintele Dionisie și părintele Gherman; cel din urmă fiind tot din insula Mitilini ca şi părintele Matei.

Bătrânul Matei a refuzat la început să le dea comoara cea de mult preţ. Dar, după câteva zile, fără nicio intervenţie din partea părinților din mănăstire, probabil în urma unei minuni, s-a dus la Sfânta Ana și a aşezat sfintele moaşte în Kiriakon. De atunci, schitul, căruia până în acel moment i se spunea „Schitul Lavrei”, s-a numit Schitul „Sfânta Ana”.

Ocrotitoarea copiilor și a maternității

Moaştele Sfintei Ana – partea de jos a piciorului stâng – întregi şi acoperite cu piele, se păstrează cu mare evlavie în Kiriakonul schitului, unde pomelnicele primite din întreaga lume sunt pomenite cu mare râvnă şi aşezare duhovnicească. Nenumărate sunt minunile săvârşite de Sfânta Ana, mai ales în cazurile privind infertilitatea şi naşterea de prunci, atunci când este chemată cu credinţă în rugăciunile lor. În biserică, lângă strana arhierească, se află şi icoana făcătoare de minuni a Sfintei Ana.

În Sfântul Munte se mai află şi alte bucăţi ale Moaştelor Sfintei Ana. Astfel, la Mănăstirea Cutlumuş se află întregul picior drept al Sfintei Ana. Mănăstirea Stavronikita păstrează mâna Sfintei Ana. De asemenea, părţi din Moaştele Sfintei Ana se mai află şi în Catedrala Patriarhatului din Ierusalim şi Antiohia, în Mănăstirea Kykkos, din insula Cipru.