Urcăm în autobuz și pornim spre orașelul Kareia, capitala Sfântului Munte. Drumul, de circa 20 km, urcă în zig-zag printre stânci uriașe, trece pe lângă Mănăstirea Xeropotamu, lasă în urmă marea de smarald, traversează culmea muntelui și coboară spre Careia. La ora 13,30 coborâm. Este o căldură înăbușitoare. În jurul nostru numai pelerini și călugări. Toţi sunt tăcuți, cuviincioși, curat îmbrăcați şi cu metaniile pe mână.

Iată-ne în centrul Sfântului Munte! Facem trei închinăciuni și dăm mulţumită lui Dumnezeu și Maicii Domnului. Careia este centrul administrativ al Muntelui Athos, format din circa 30 de clădiri oficiale și vreo 50 de chilii călugărești. Aici se află sediul Chinotitei, al Epistasiei și al guvernatorului. În Kareia funcționează și un seminar cu circa 80 de elevi pentru preoţi de mir. Profesori sunt câţiva călugări învăţaţi din Athos. Aici se află magazine cu tot felul de produse și brutării, de unde se alimentează cei peste o mie cinci sute de călugări ce trăiesc astăzi în Sfântul Munte.

Doamne! Câte mii de călugări, unii adevărați sfinți, s-au perindat prin acest Munte binecuvântat și prin acest mic orașel în decurs de peste o mie de ani!

(Protosinghel Ioanichie Bălan, Pelerinaj la Locurile Sfinte, editura Episcopiei Romanului şi Huşilor, 1992, p. 376)