Sfântul Grigorie de Nyssa spune că e foarte folositor repausaţilor şi plăcut lui Dumnezeu a ne aduce aminte în timpul Sfintei Taine a Euharistiei de cei repausaţi care au murit în adevărata credinţă.

Având în cuget mântuirea sufletelor, el reco­mandă încă a da, în cazul apropierii de moarte, Sfânta împărtăşanie chiar celor ce fuseseră opriţi pentru un timp oarecare.

Sfântul Vasile cel Mare se roagă pentru cei repausaţi cu aceste cuvinte: „Adu-Ţi aminte, Doamne, de cei ce au adormit întru nădejdea învierii şi a vieţii veşnice". Apoi zice să ne rugăm pentru cei ale căror nume le va citi preotul: „Pentru odihna şi iertarea sufletelor (numele) în loc luminat,... unde nu este nici întristare, nici suspin;... dă-le Doamne odihnă unde străluceşte lumina feţei Tale" (Litur­ghia Sfântului Vasile cel Mare).

Sfântul Grigorie Teologul, în cuvântul funebru rostit la moartea fratelui Chesarie, zice între altele: „Am aflat o veste vrednică de a fi auzită de toţi; întristarea mamei se manifestă printr-o faptă sfântă și plină de evlavie, în făgăduinţa de a da fiului ei toate avuţiile sale, făcând din ele un dar funerar, - şi apoi urmează: - Iată cum pot cinsti memoria ta, am făcut deja o parte din făgăduinţă, şi voi îndeplini cealaltă parte, amintindu-mi de tine la aniversarea morții tale".

Iată mărturisirea marelui învăţător a toată lumea cu privire la rugăciunea pentru adormiţi. Atât rugăciunile pentru repausaţi şi în general toate faptele făcute pentru ei sunt socotite sfinte şi evlavioase (Cuvânt pentru cei ce au adormit în credinţă a Sfântului Ioan Damaschin)

(Părintele Mitrofan, Viața repausaților noștri și viața noastră după moarte, Editura Credința strămoșească, Petru Vodă – Neamț, 2010, pp. 151-152)