Se spune că un pustnic român care se nevoia în zona actualei chilii româneşti Sfântul Ipatie s-a îmbolnăvit grav în timpul unei veri cu arşiţă cumplită. Cu ultimele puteri a ieşit din colibă şi s-a îndreptat spre pârâul din vale, ca să-şi potolească setea. Sleit de boală, a căzut însă pe cărare şi a început să plângă la Maica Domnului, cerându-i ajutorul. A auzit o voce care i-a spus să se târască în partea stângă, acolo unde va găsi apă. După ce a băut, bolnavul s-a ridicat de jos, vindecat miraculos de neputinţa care îl cuprinsese.

În apropierea izvorului binecuvântat, cunoscut astăzi de pelerinii români şi greci sub numele Aghiasma Sfântului Ipatie, s-a ridicat o bisericuţă mică, pe ale cărei temelii ruinate a renăscut, mai târziu, chilia românească Sfântul Ipatie.

Părintele Dometie Trihenea (1909-1985), fost stareţ al chiliei, obişnuia să recomande agheasma Sfântului Ipatie celor aflaţi în neputinţe şi se cunosc cel puţin două cazuri de vindecări miraculoase datorate apei izvorului.

Părinţii de la chilie mărturisesc că niciodată acest izvor nu a secat, oricât de călduroasă ar fi fost vara.