Părintele Dometie Trihenea (1909-1985)

Documentar

Părintele Dometie Trihenea (1909-1985)

    • Părintele Dometie Trihenea (1909-1985)
      Părintele Arhimandrit Dometie Trihenea (cu toiag şi cruce pectorală) în anul Domnului 1968, egumen la mănăstirea Zografu, cu obştea din Zografu, printre aceştia fiind şi doi fraţi români: schimonahul Filoftei Rusu (al patrulea din rândul doi) şi monahul Matia Stoica (al doileal de la stânga) - arhondarul mănăstirii.

      Părintele Arhimandrit Dometie Trihenea (cu toiag şi cruce pectorală) în anul Domnului 1968, egumen la mănăstirea Zografu, cu obştea din Zografu, printre aceştia fiind şi doi fraţi români: schimonahul Filoftei Rusu (al patrulea din rândul doi) şi monahul Matia Stoica (al doileal de la stânga) - arhondarul mănăstirii.

    • Părintele Dometie Trihenea (1909-1985)
      Părintele Dometie Trihenea (1909-1985)

      Părintele Dometie Trihenea (1909-1985)

Părintele Dometie Trihenea (1909-1985) a fost o mare personalitate a monahismului athonit contemporan. Din anul 1965, timp de aproape un deceniu, a fost egumen al Mănăstirii Zografu, iar pentru 15 ani a fost şi duhovnic la Mănăstirea Constamonitu.

S-a născut pe 12 iunie 1909 în Tilişca Sibiului, primind la Botez numele de Dumitru. Părinții săi, Dumitru şi Maria Trihenea, erau mari mocani şi crescători de oi. De mic i-au dat o frumoasă educaţie religioasă.

În anul 1915, când aveam doar 6 ani, părinții l-au lăsat în grija bunicilor, iar ei s-au dus cu turmele de oi spre gurile Dunării şi Marea Neagra în transhumanţă, după obiceiul ardelenilor. Apoi a venit primul război mondial, şi părinţii n-au mai putut veni acasă. După mai mulţi ani au murit în Crimeea, lăsând orfani doi copii la Tilişca şi alţi doi acolo, care mai târziu s-au căsătorit departe, fără a se cunoaşte unii cu alţii.

Plecarea în Sfântul Munte

În 1921 a văzut-o pe Maica Domnului călăuzindu-l către mănăstirile Sfântului Munte. În anul următor, împreună cu un alt tânăr, pleacă spre Sfântul Munte conduşi de ieromonahul Diomid Velasa, ardelean din Mărginimea Sibiului care trăia la Athos din tinereţe.

Din Constanţa au călătorit cu vaporul până în Tesalonic, iar pe 10 octombrie 1922 au ajuns la Sfântul Munte, aşezându-se la Chilia româneasca Sfântul Ipatie, de pe moşia Mănăstirii Vatoped. Atunci la Chilia Sfântul Ipatie se nevoiau ieroschimonahul Teodosie Domnaru – stareţul chiliei, ieromonahul Diomid Velasa şi monahii Visarion, Gherasim, Ipatie şi Filaret. De la bunul ieromonah Gherasim cei doi tineri au început să înveţe rânduiala athonită şi cântarea psaltică.

După şapte ani de ispitire canonică, fratele Dumitru a primit călugăria cu mare umilinţă şi lacrimi de mulțumită lui Dumnezeu în anul 1929, primind numele de Dometie. În anul 1937 a fost hirotonit diacon şi preot de către învăţatul Mitropolit Ierótheos (†1956), iar în anul 1964 a fost făcut duhovnic, tot la Chilia Sfântului Ipatie, când era deja stareţ.

Vizita patriarhului Iustinian

În vara anului 1963, venit în Athos cu prilejul sărbătoririi celor 1000 de ani de la întemeierea Marii Lavre, vrednicul de pomenire patriarh Iustinian Marina a ţinut să viziteze şi Chilia Sfântului Ipatie.

Despre această memorabilă vizită, părintele Dometie nota:

„La data de 27 iunie 1963 am avut fericirea să primim în Chilia Sfântului Ipatie, în sunetul clopotelor şi armonia cântărilor, pe Prea Fericitul Patriarh Iustinian, cu suita preafericirii lui. După Te Deum a spus un frumos cuvânt de primire Dometie ieromonahul, amintind istoria chiliei şi amintind că Sfântul Ipatie este unul dintre cei 318 părinţi de la Sinodul I de la Niceea, cel care l-a salutat pe episcopul Teofil al Tomisului din Dacia, azi Constanţa. După terminare, Prea Fericitul Patriarh a exclamat: «Foarte frumos!». Apoi a ţinut o cuvântare de frumoasă amintire, aducându-ne toate binecuvântările Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, al tuturor călugărilor şi călugăriţelor şi al tuturor binecredincioşilor creştini din România, care cu multă plecăciune şi sfinţenie pronunţă cuvântul «Sfântul Munte». Îndemnându-ne să fim cu bună supunere către Mânăstirile din Athos, către stăpânirea autorităţilor şi ţara adoptivă, a spus: «Ca prin voi şi faptele voastre să se preamărească Dumnezeu şi Maica Domnului, ocrotitoarea acestui Sfânt Munte, atât de minunat şi atât de frumos».

Stareţ al mănăstirii Zografu şi duhovnic la Constamonitu

Devenind cunoscut în întreg Sfântul Munte pentru viaţa sa duhovnicească îmbunătățită, pe 8 februarie 1965, conducerea Sfântului Munte l-a numit pe părintele Dometie Arhimandrit şi egumen al Mănăstirii Zografu.

A organizat mai întâi rânduiala bisericii, apoi a înmulţit numărul călugărilor; a reparat o buna parte din chilii şi a înnoit arhondaricul, care era în paragină. După ce a condus mănăstirea aproape zece ani, după care s-a întors la chilia sa. A fost primul călugăr roman care a fost stareţ la una din cele 20 de mănăstiri împărăteşti din Athos.

Timp de 15 ani a avut şi slujirea de duhovnic al părinţilor de la Mănăstirea Constamonitu. Pe sub epitrahilul lui au trecut mulţi monahi şi mireni – greci, români, bulgari, macedoneni şi albanezi.

Întâlnirea cu Ceauşescu

Părintele Dometie Trihenea a fost protagonistul unui moment istoric mai puţin cunoscut. La sfârşitul lunii martie 1976, părintele Dometie, împreună cu părinţii Neofit Negară şi Veniamin Popa, a mers la Atena pentru a se întâlni cu Nicolae Ceauşescu, liderul României socialiste, sosit într-o vizită oficială în Grecia. Arhimandritul i-a cerut lui Ceauşescu să-şi folosească toată influenţa pe lângă guvernul grec pentru a permite venirea mai multor novici români, care să ducă mai departe viaţa monahală în Athos. Aşa cum s-a dovedit ulterior, apelul a fost ascultat.

Ultimii ani ai vieţii

Întors în liniştea de la Sfântul Ipatie, părintele Dometie a început a fi căutat de nenumăraţi oameni atât datorită darurilor sale duhovniceşti cât şi cunoştinţelor de medicină naturistă. Recolta singur plante medicinale din care făcea preparate tămăduitore pentru diferite boli. Smerindu-se, spunea că plantele îi vindecau pe oameni. Totodată a ajuns să spovedească o bună parte din călugării romani şi greci ce locuiau în apropiere.

Preţuit şi iubit pretutindeni în Sfântul Munte, fostul Stareţ al Mănăstirii Zografu, părintele Dometie Trihenea a trecut la cele veşnice în ziua de 20 noiembrie a anului 1985.