În dimineața zilei de 16 octombrie mergem în pelerinaj la Ain Karem. Parcurgem Ierusalimul nou, trecem pe lângă vechiul cimitir Memilas, unde se crede că au fost îngropați mulți creștini martirizați de perși în anul 614; lăsăm în stânga noastră cele patru clădiri ale muzeului național, dominate de așa-numitul „Templu al Cărții”, unde se păstrează manuscrisele de la Qumran, și ajungem în marginea Ierusalimului, spre sud-vest, pe o culme înaltă. De aici se poate admira o frumoasă zonă muntoasă, plină de liniște și pitoresc. Între aceste culmi, care formează Munții Iudeii, se adăpostește satul natal al celui mai mare prooroc și om născut din femeie, Sfântul Ioan Botezătorul. În limba arabă satul poartă numele de Ain Karem.

Coborâm o vale în serpentină și în 30 minute suntem în satul Ain Karem ascuns între munți aproape pleșuvi. Este un sat mic, format din circa 100 de familii de iudei și arabi, dominat de cinci mănăstiri, din care patru catolice și una ortodoxă. Cea dintâi este Mănăstirea Sfântul Ioan Botezătorul, în posesia călugărilor benedictini spanioli, înălțată pe locul nașterii marelui proroc, în partea de nord a satului. Alta este Mănăstirea de călugărițe catolice „Surorile Sfântului Sion”, situată în partea de sud a satului Ain Karem. Nu departe de ea este și mănăstirea de călugări franciscani, numită „Mănăstirea Vizitării Maicii Domnului la Sfânta Elisabeta” (Visitation), și în apropiere, o mică mănăstire de călugărițe misionare, „Sfântul Vincent de Paul”. Ultima este mănăstirea ortodoxă rusă de călugărițe, așezată sus, pe panta muntelui de sud, alături de cele catolice.

(Arhimandrit Ioanichie Bălan, Pelerinaj la Mormântul Domnului, Editura Mănăstirii Sihăstria, 2010, pp. 314-315)