Ap. II Corinteni 1, 12-20

Fraților, lauda noastră aceasta este: mărturia conștiinței noastre că am umblat în lume, și mai ales la voi, în sfințenie și în curăție dumnezeiască, nu în înțelepciune trupească, ci în harul lui Dumnezeu. Căci nu vă scriem vouă altele decât cele ce citiți și înțelegeți. Și am nădejde că până la sfârșit veți înțelege, după cum ne-ați și înțeles în parte, că noi suntem lauda voastră, precum și voi lauda noastră, în ziua Domnului nostru Iisus. Cu această încredințare voiam să vin întâi la voi, ca să aveți bucurie a doua oară, și să trec pe la voi în Macedonia, și din Macedonia iarăși să vin la voi și să fiu petrecut de voi în Iudeea. Deci, aceasta voind, m-am purtat, oare, cu ușurință? Sau cele ce hotărăsc, le hotărăsc trupește, ca la mine, da, da să fie, și nu, nu? Credincios este Dumnezeu, că n-a fost cuvântul nostru către voi, da și nu. Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, Cel propovăduit vouă prin noi – prin mine, prin Silvan și prin Timotei – nu a fost da și nu, ci da a fost în El. Căci toate făgăduințele lui Dumnezeu, în El, sunt da; și prin El, Amin, spre slava lui Dumnezeu, prin noi.