Ap. II Corinteni 1, 12-20

 

Fraţilor, lauda noastră aceasta este: mărturia conştiinţei noastre că am umblat în lume, şi mai ales la voi, în sfinţenie şi în curăţie dumnezeiască, nu în înţelepciune trupească, ci în harul lui Dumnezeu. Căci nu vă scriem vouă altele decât cele ce citiţi şi înţelegeţi. Şi am nădejde că până la sfârşit veţi înţelege, după cum ne-aţi şi înţeles în parte, că noi suntem lauda voastră, precum şi voi lauda noastră, în ziua Domnului nostru Iisus. Cu această încredinţare voiam să vin întâi la voi, ca să aveţi bucurie a doua oară, şi să trec pe la voi în Macedonia, şi din Macedonia iarăşi să vin la voi şi să fiu petrecut de voi în Iudeea. Deci, aceasta voind, m-am purtat, oare, cu uşurinţă? Sau cele ce hotărăsc, le hotărăsc trupeşte, ca la mine, da, da să fie, şi nu, nu? Credincios este Dumnezeu, că n-a fost cuvântul nostru către voi, da şi nu. Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, Cel propovăduit vouă prin noi – prin mine, prin Silvan şi prin Timotei – nu a fost da şi nu, ci da a fost în El. Căci toate făgăduinţele lui Dumnezeu, în El, sunt da; şi prin El, Amin, spre slava lui Dumnezeu, prin noi.