Ap. II Corinteni 5, 1-10

 

Fraţilor, ştim că dacă acest cort, locuinţa noastră pământească, se va strica, avem zidire de la Dumnezeu, casă nefăcută de mână, veşnică, în ceruri. Fiindcă de aceea şi suspinăm în acest trup, dorind să ne îmbrăcăm cu locuinţa noastră cea din cer, dacă totuşi vom fi găsiţi îmbrăcaţi, iar nu goi. Că noi, cei ce suntem în cortul acesta, suspinăm îngreuiaţi, de vreme ce dorim nu să ne scoatem haina noastră, ci să ne îmbrăcăm cu cealaltă deasupra, încât ceea ce este muritor să fie înghiţit de viaţă. Iar Cel ce ne-a făcut spre aceasta este Dumnezeu, Care ne-a dat nouă arvuna Duhului. Îndrăznind, deci, totdeauna şi ştiind că, rămânând în trup, suntem departe de Domnul – căci umblăm prin credinţă, nu prin vedere – avem încredere şi voim mai bine să plecăm din trup şi să fim cu Domnul. De aceea ne şi străduim ca, fie că rămânem în trup, fie că plecăm din el, să fim bineplăcuţi Lui, pentru că noi toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos.