Ap. II Tesaloniceni 2, 13-17; 3, 1-5

 

Fraţilor, datori suntem totdeauna să mulţumim lui Dumnezeu pentru voi, că v-a ales Dumnezeu dintru început, spre mântuire, întru sfinţirea duhului şi întru credinţa adevărului, la care v-a chemat prin Evanghelia noastră, spre dobândirea slavei Domnului nostru Iisus Hristos. Așadar, fraţilor, staţi neclintiţi şi ţineţi predaniile pe care le-aţi învăţat, fie prin cuvânt, fie prin epistola noastră. Însuşi Domnul nostru Iisus Hristos şi Dumnezeu Tatăl nostru, Care ne-a iubit pe noi şi ne-a dat, prin har, veşnică mângâiere şi bună nădejde, să mângâie inimile voastre şi să vă întărească, la tot lucrul şi cuvântul bun. În sfârşit, fraţilor, rugaţi-vă pentru noi, încât cuvântul Domnului să se răspândească şi să se preamărească, precum la voi, şi ca să ne izbăvim de oamenii cei nesocotiţi şi vicleni; căci credinţa nu este a tuturor; dar credincios este Domnul, Care vă va întări şi vă va păzi de cel viclean. Despre voi, încredinţaţi suntem, în Domnul, că cele ce vă poruncim, voi le faceţi şi le veţi face. Iar Domnul să îndrepteze inimile voastre spre dragostea lui Dumnezeu şi spre răbdarea lui Hristos!