Mitropolitul Iacob Stamati, al Moldovei şi Sucevei (1749-1803)

Acest ierarh al Moldovei era de loc din Bistriţa-Năsăud, nepot al Episcopului Pahomie de Roman († 1724). Intrând de mic în obştea Mănăstirii Neamţ, a fost crescut duhovniceşte de egumenii Lazăr şi Ioasaf şi închinat lui Hristos prin călugărie în anul 1764. A învăţat încă şi limbile greacă şi slavonă de la părintele său duhovnicesc, care ştia multă carte.

Învrednicindu-se de darul preoţiei, în anul 1774 ajunge slujitor la Mitropolia Moldovei, iar în anul 1782 este hirotonit episcop de Huşi. Timp de 10 ani, cât a păstorit turma lui Hristos la Huşi, a înnoit mai multe biserici şi schituri, a înfiinţat o şcoală episcopală pentru luminarea preoţilor şi a adăugat multă osârdie pentru mântuirea fiilor săi duhovniceşti.

În anul 1792 este ales mitropolit şi părinte sufletesc al Moldovei. Timp de încă 11 ani a păstorit Mitropolitul Iacob Biserica Moldovei, dovedindu-se un adevărat slujitor şi iconom al casei lui Dumnezeu. În aceşti ani a zidit mai multe biserici în Iaşi şi prin sate, a făcut danii de înnoire la mănăstiri şi schituri, a reorganizat bolniţele şi a deschis o farmacie publică aproape de catedrală, pentru alinarea suferinţelor omeneşti. Iar pentru luminarea minţii şi mântuirea sufletelor, Mitropolitul Iacob II Nemţeanul reorganizează şi dezvoltă şcolile bisericeşti din Moldova, făcând un mare pas spre înnoirea învăţământului. De asemenea, dezvoltă Academia din Iaşi, dând burse şi cărţi de şcoală celor săraci.

Mitropolitul Iacob Stamati este considerat ierarhul cel mai iubitor de carte din secolul XVIII în Moldova. Întemeind la Iaşi o bună tipografie, a tipărit numeroase cărţi bisericeşti pentru cult, cărţi apologetice pentru apărarea credinţei ortodoxe şi cărţi didactice pentru şcoli publice. Astfel, a tipărit Evanghelia, Liturghierul şi Psaltirea (1794), Apostolul (1795) şi altele. Iar din cărţile didactice pentru copii, a tipărit Gramatica teologhicească, Geografia moldovenească şi Aritmetica (1795?), traduse de învăţatul Episcop Amfilohie Hotiniu.

Pentru sporirea duhovnicească a creştinilor, marele păstor al Moldovei cerea îndeosebi participarea regulată la slujbele bisericii, milostenia, respectarea cu stricteţe a posturilor şi mai ales Sfânta Spovedanie. El spunea că nimeni nu poate spori pe calea duhovnicească a mântuirii fără aceste fapte bune. „Iar acei care refuză să se spovedească, spunea el, să rămână ca nişte străini de lege şi de Dumnezeu”. Mitropolitul Iacob II Nemţeanul dădea mare importanţă duhovnicului, fără de care nimeni nu poate să se mântuiască. De aceea, cu greu hirotonea pe cineva duhovnic, după ce mai întâi cerceta după pravilă, dacă avea peste 40 de ani, dacă ştia Sfintele Scripturi şi canoanele Bisericii şi dacă el însuşi avea o viaţă aleasă. Preoţi tineri nu făcea niciodată duhovnici. Iar preoţilor duhovnici „le cerea listă anuală a celor spovediţi şi îi oprea să ia bani”. În anul 1799, tipări la Iaşi, pentru folosul de obşte al tuturor, Pravila Sfinţilor Părinţi (Sfintele Canoane).

Aşa nevoindu-se Mitropolitul Iacob pentru mântuirea sufletelor omeneşti şi făcând multe milostenii la săraci, în primăvara anului 1803 şi-a dat sufletul cu pace în braţele lui Hristos.

(Arhimandritul Ioanichie Bălan, Patericul românesc, Editura Mănăstirea Sihăstria, pp. 319-320)