Protosinghelul Calinic Caravan – prin rugăciune a biruit toate greutățile vieții

„Cele mai mari bucurii mi-au dat, în mănăstire, viaţa de linişte şi rugăciunea stăruitoare. Dorinţa mea cea mai mare a fost să deprind rugăciunea inimii. Dar pe aceasta numai darul lui Dumnezeu o dă. De când am gustat dulceaţa rugăciunii lui Iisus, n-am mai lăsat-o. Prin rugăciune am biruit toate greutăţile vieţii.”

Ucenicii săi l-au întrebat despre bucuriile duhovniceşti pe care le-a avut în viaţă.

– Cele mai mari bucurii mi-au dat, în mănăstire, viaţa de linişte şi rugăciunea stăruitoare. Dorinţa mea cea mai mare a fost să deprind rugăciunea inimii. Dar pe aceasta numai darul lui Dumnezeu o dă. Când eram stareţ, eram foarte răspândit cu grijile mănăstirii, încât nu aveam timp nici să mă rog şi să merg regulat la biserică. Dar, odată, m-am retras singur într-o chilie la metocul nostru şi acolo am început să postesc mult, să dorm foarte puţin şi să mă rog cu silinţă, cu osteneală şi metanii, rostind ziua şi noaptea rugăciunea „Doamne, Iisuse...”. Numai seara, târziu, gustam puţină pâine şi un pahar cu apă.

După două zile, încă nu simţeam dulceaţa rugăciunii. Dar a treia zi a avut Dumnezeu milă de mine. Am simţit deodată o mare bucurie, o bucurie cerească, care a năvălit în sufletul meu. Lacrimile îmi curgeau fără întrerupere şi o pace sfântă îmi stăpânea întreaga fiinţă. După un timp mi-am revenit şi abia atunci am înţeles că aceasta este adevărata cale ce duce la „rugăciunea cea de foc”, despre care spun Sfinţii Părinţi.

Deci, rugăciune, rugăciune multă şi iar rugăciune! De când am gustat dulceaţa rugăciunii lui Iisus, n-am mai lăsat-o. Prin rugăciune am biruit toate greutăţile vieţii. Prin rugăciune am câştigat răbdare, blândeţe şi liniştea sufletului, care este aşa de scumpă!

(Arhimandrit Ioanichie BălanPatericul românesc, Editura Mănăstirea Sihăstria, p. 721)

De la același autor

Ultimele din categorie