Protosinghelul Ioanichie Moroi cunoştea inima ucenicilor săi

Într-o zi, fratele a zis către stareţ: „Mă duc la Târgu Neamţ, să cumpăr timbre şi hârtie pentru cererea mea de călugărie”. „Nu te duce acum, că este Postul Mare şi nu se cade să umblăm prin lume.” Fratele însă a plecat. Dar nu a mers decât un kilometru şi i-au ieşit înainte şapte duhuri rele în chip de oameni înfricoşaţi, care au început să-l bată cu toiege.

Altădată, un frate din mănăstire cerea să fie făcut călugăr. Dar stareţul Ioanichie, cunoscându-i inima, mereu îl amâna. Într-o zi, fratele a zis către stareţ: 

– Mă duc la Târgu Neamţ, să cumpăr timbre şi hârtie pentru cererea mea de călugărie. 

– Nu te duce acum, că este Postul Mare şi nu se cade să umblăm prin lume.

Fratele însă a plecat. Dar nu a mers decât un kilometru şi i-au ieşit înainte şapte duhuri rele în chip de oameni înfricoşaţi, care au început să-l bată cu toiege, zicând: 

– Hai să-l prindem pe acesta că a plecat din mănăstire fără binecuvântarea stareţului!

De frică, fratele a fugit în pădure. Apoi s-a întors la mănăstire, strigând: 

– Nu mă lăsaţi, şapte fug după mine! 

Părinţii, văzându-l stăpânit de duh necurat, l-au dus la o chilie şi au spus stareţului. Iar bătrânul i-a citit moliftele Sfântului Vasile şi a zis: 

– Dezlegaţi-l şi daţi-i drumul. 

– Dacă fuge iar? 

– Nu vă temeţi. Dacă l-a dezlegat Dumnezeu, nu-l mai stăpâneşte vrăjmaşul.

Aşa s-a vindecat fratele. Din ceasul acela, nimeni nu mai călca binecuvântarea stareţului.

(Arhimandrit Ioanichie BălanPatericul românesc, Editura Mănăstirea Sihăstria, p. 552)

De la același autor

Ultimele din categorie