Protosinghelul Teodul Varzare – preot și duhovnic iscusit al Mănăstirii Agapia

Protosinghelul Teodul este singurul părinte care s-a învrednicit să ne descopere câteva momente din viaţa unui episcop sfânt, care s-a nevoit în ţara noastră.

Protosinghelul Teodul Varzare, de la Mănăstirea Agapia (1899–1981)

Acest mare duhovnic şi preot slujitor din Mănăstirea Agapia s-a născut din părinţi smeriţi şi iubitori de Hristos, în comuna Meşeni (Orhei). De mic iubea biserica, sfintele slujbe, cântările de la strană şi viaţa duhovnicească. În anul 1918, începând persecuţia ateistă în Rusia, părintele Teodul, fiind în casa părintească şi ajungând la Odesa, a văzut cu ochii săi cum ateii ucideau obştea unei mănăstiri de maici din apropiere, aruncându-le câte una din cafas pe marmura bisericii. Adânc mişcat de aceasta, s-a stabilit la Iaşi, unde a făcut Şcoala de cântăreţi bisericeşti. Apoi, făcând armata, a fost călugărit de episcopul Teodosie Atanasiu şi a ajuns cântăreţ şi diacon la Catedrala Episcopiei Romanului, unde se nevoieşte 10 ani. După moartea episcopului său, slujeşte ca diacon încă 10 ani la Mitropolia Moldovei, iar în vara anului 1939 este hirotonit preot şi apoi numit duhovnic la Mănăstirea Agapia care, în acea vreme, avea o obşte de 400 de maici. Aici s-a nevoit peste 40 de ani ca preot slujitor şi duhovnic iscusit al acestei vestite mănăstiri. Râvna sa pentru Hristos şi pentru sfintele slujbe, bunătatea şi milostenia sa faţă de toţi, cuvântul său blând şi mângâietor, ca şi măiestria cu care cânta în biserică l-au făcut pe părintele Teodul cel mai căutat duhovnic şi povăţuitor sufletesc, atât pentru maici, cât şi pentru credincioşi, având mulţi fii sufleteşti.

Prin anul 1946, Protosinghelul Teodul voia să intre în obştea Mănăstirii Sihăstria, povăţuită pe atunci de Arhimandritul Cleopa Ilie. Astfel, odată, trecând peste munte spre Sihăstria, cu voia lui Dumnezeu, a întâlnit un episcop sfânt, care i-a ieşit în cale, i-a spus pe nume şi i-a povestit pe scurt viaţa sa, vorbindu-i în limba rusă. Apoi i-a spus că îl cheamă Ioan şi că a fost episcop vicar la Mitropolia Kievului şi, fiind izgonit de atei, a venit în România, stabilindu-se ca frate începător în Schitul Crasna (Gorj). Apoi i-a spus cele ce le avea în cuget, adică să nu se ducă la Sihăstria, ci să rămână duhovnic până la sfârşitul vieţii în Mănăstirea Agapia, „că acolo este mântuirea sfinţiei sale!”. Adânc mişcat de sfinţenia acestui episcop sihastru, tăinuit pe atunci în Munţii Sihlei, Cuviosul Teodul venea adeseori peste munte la Sihăstria pentru sfat şi spovedanie. Iată ce mare misiune duhovnicească a îndeplinit Protosinghelul Teodul în Mănăstirea Agapia, fiind singurul părinte care s-a învrednicit să ne descopere câteva momente din viaţa unui episcop sfânt care s-a nevoit în ţara noastră peste 30 de ani.

În ultimii ani, părintele Teodul se nevoia la chilie, fiind bolnav. Iar în toamna anului 1981, după primirea Preacuratelor Taine, şi-a dat sufletul în mâinile lui Hristos, fiind plâns de toată obştea Mănăstirii Agapia.

(Arhimandrit Ioanichie BălanPatericul românesc, Editura Mănăstirea Sihăstria, pp. 676–677)

Mănăstiri: Mănăstirea Agapia

De la același autor

Ultimele din categorie