Vieţile Sfinţilor

Sfântul Isaac Sirul ‒ drumul spre sfințenie
Sfântul Efrem Sirul ‒ drumul spre sfințenie
(Film) Sfântul Ierarh Iosif cel Milostiv, Mitropolitul Moldovei – de la portret la icoană
(Audio) Condamnarea Sfintei Tecla și minunea rugului
Sfântul Ioan cel Milostiv și minunea cu vasele pline de aur

Aducerea moaștelor Sfântului Ierarh Ioan Gură de Aur, Patriarhul Constantinopolului

Sfânta Muceniță Tatiana, diaconița ‒ drumul spre sfințenie

Sfânta Tatiana iubea mult rugăciunea și postul, încât se asemăna unui înger și, pentru curăția și înțelepciunea ei, a fost aleasă diaconiță a Bisericii din Roma. Fiind atunci împărat Alexandru Sever, în vârstă de numai 16 ani, lăsase cârmuirea cetății în mâinile dregătorilor săi care, slujitori la idoli fiind, îi urau și îi prigoneau pe creștini, chinuindu-i și omorându-i. Așa a fost prinsă și Sfânta Tatiana, cu gândul că o vor face să se închine idolilor și să renunțe la iubirea ei pentru Dumnezeu.

Viața Sfântului Nichifor Leprosul

Cuviosul Părintele nostru Nichifor Leprosul a trăit ca monah în leprozeria din insula Chios (Grecia) în secolul al XX-lea. A fost ucenic al Sfântului Antim din Chios. Prăznuirea sa se face pe 4 ianuarie.

Sfânta Melania Romana ‒ drumul spre sfințenie

Dând naștere unei fete și unui băiat și aceștia amândoi fiind luați de Dumnezeu, iar Melania fiind foarte bolnavă, a înțeles Apelian, soțul ei, că venise vremea să o asculte. Hotărând amândoi să se călugărească, au început să își vândă averea, ei fiind cei mai îndestulați, după împărat. Din aurul obținut au trimis în toată lumea celor care aveau nevoie, au zidit biserici și mănăstiri și, fiind duși de către corabie într-un ostrov oarecare, au răscumpărat pe cei care fuseseră luați în robie de acolo.

Sfânta Muceniță Anisia ‒ drumul spre sfințenie

Diavolul, văzând că nu o poate întoarce nici prin lenevire de la viața îngerească pe care o ducea, i-a sădit în gând împăratului Maximian să nu mai omoare creștini în văzul tuturor, pentru ca mărturia lor să rămână scrisă și să-i aducă și pe alții la Ortodoxie. Ci să dea poruncă să fie uciși aceștia de către oricine din popor, fără a li se face cunoscut sfârșitul. Așa a fost oprită și Fericita Anisia pe vremea când se ducea la Biserică.

Sfinţii 14000 de prunci ucişi din porunca lui Irod ‒ drumul spre sfinţenie

Mâniindu-se pentru că magii nu s-au întors să îi spună locul unde se afla Mesia, Irod s-a arătat ca o fiară şi a poruncit să fie ucişi toţi pruncii cu vârsta de până la doi ani, din întregul Betleem. Crimele acelea au fost dintre cele mai odioase, unii dintre copii fiind tăiaţi cu sabia, alţii sfărâmați de piatră sau călcaţi în picioare, sugrumaţi sau înjunghiaţi. Masacrul s-a petrecut chiar sub ochii mamelor care plângeau amarnic şi se rugau de ostaşi să aibă milă de ele.

Sfântul Arhidiacon Ștefan ‒ drumul spre sfințenie

Fiind chemat la judecată, fața Sfântului era precum a unui înger, și nu doar că a spus adevărul, ci i-a și mustrat pe cei ce îl judecau. Și arătându-i-se slava Domnului, cunoscând că avea să pătimească, a strigat Sfântul Ștefan: „Iată, văd cerurile deschise și pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu!”. Plini de mânie și dorință ucigașă, l-au scos afară din cetate, precum odinioară pe Iisus Hristos, și au aruncat cu pietre în el până l-au ucis.

Sfântul Ierarh Teofan Mărturisitorul, Episcopul Niceei, și fratele lui, Teodor - drumul spre sfințenie

Pășind împreună pe calea monahismului, Sfinții Teofan și Teodor au luptat împotriva ereziei icoanelor, pătimind vreme de 20 ani multe prigoane și chinuri.

Sfântul Nicodim de la Tismana ‒ drumul spre sfințenie

Sfântul nu a vrut ca moaștele sale să fie mutate de la Tismana, așa că s-a arătat egumenului și unui ucenic, spunându-le să păstreze doar un deget și puțin mir, pentru închinare, iar restul trupului să îl ascundă.

Sfânta Eugenia ‒ drumul spre sfințenie

Eugenia, refuzând să se roage zeilor, a zdrobit toți idolii și fiind legată cu o piatră mare de gât și aruncată în Tibru, umbla pe apă precum Apostolul Petru. A fost apoi aruncată într-un cuptor cu foc, dar focul i s-a făcut rouă și nu a vătămat-o. Au socotit apoi să o arunce temniță și să o lase să moară de foame, dar îngerii o hrăneau.

Pagini