Vieţile Sfinţilor

Sfântul Pavel Tebeul, primul pustnic ‒ drumul spre sfințenie
Sfinții Mucenici uciși în Sinai și Rait ‒ drumul spre sfințenie
Sfinții Mucenici Ermil și Stratonic ‒ drumul spre sfințenie
Sfânta Muceniță Tatiana, diaconița ‒ drumul spre sfințenie
Sfântul Teodosie cel Mare ‒ drumul spre sfințenie

Viața Sfântului Cuvios Pafnutie – Pârvu Zugravul

Cuviosul Pafnutie – Pârvu, iconarul de la Robaia, a fost recunoscut drept cel mai mare pictor bisericesc român al epocii cantacuzine și brâncovenești, întemeietor și dascăl al unei școli de iconografie bizantină cu specific național, dar și ca un mare trăitor al Ortodoxiei româneşti.

(Video) Sfântul Cuvios David din Tesalonic

Acest sfânt s-a născut și a trăit în Tesalonic, în secolul al-VI-lea. Sfintele sale moaște se află în biserica Mănăstirii Sfintei Teodora din Tesalonic.

Viața Sfintei Cuvioase Isidora

Această cuvioasă maică s-a nevoit în Mănăstirea Tabena sau Tabenisioților din Egipt în veacul al IV-lea. Ea își luă greaua cruce a nebuniei pentru Hristos căci se prefăcea a fi nebună și îndrăcită.

Umbra Episcopului Pahomie la Neamț

Mănăstirea Neamț, alături de Schitul Pocrov, este vegheată tainic de chipul Episcopului Pahomie al Romanului (1707-1714), personalitate de seamă a Bisericii Ortodoxe Române din secolul al XVIII-lea. Stareț al mănăstirii între anii 1702-1704, Sfântul Pahomie a rămas consemnat în istoria bisericii noastre ca un autentic trăitor al vieții isihaste.

Viața Sfântului Cuvios Agapit doctorul fără de arginți din Lavra Peșterilor din Kiev

Pomenirea Sfântului Agapit se săvârșește la 1 iunie (ziua fericitei sale adormiri, veacul al XI-lea) și la 28 septembrie (Soborul Sfinților din Peșterile de Aproape).

Sfântul Rafail, Episcop de Brooklyn – păstorul cel bun al arabilor creștin-ortodocși din America

Sfântul Rafail a rămas în New York învăţând, propovăduind, sfătuind şi săvârşind dumnezeieştile slujbe, până ce au început să curgă chemări şi invitaţii de la comunităţile de arabi creştin-ortodocşi, răspândite de-a lungul Statelor Unite şi Canadei. După ce a auzit chemarea lor – „vino şi ne ajută” (Fapte 16, 9) –, Sfântul Rafail a decis să facă prima dintre numeroasele sale călătorii misionare. În vara lui 1896 a părăsit New York-ul, însoţit de Abdou Lutfy, vicepreşedintele Societăţii de Binefacere, şi a vizitat treizeci de oraşe situate între New York şi San Francisco.

Sfântul Nicolae Planas, ocrotitorul celor căsătoriți ‒ drumul spre sfințenie

Rămas văduv de tânăr, Sfântul Nicolae Planas a slujit Sfânta Liturghie vreme de 50 de ani în fiecare zi, iar apoi mergea din casă în casă, pentru a ajuta cu milostenie familiile sărace și mai ales pe văduvele tinere pe care voia, astfel, să le ferească de la căderea în păcate pentru bani. Adesea Dumnezeu făcea minuni prin el, dar Sfântul Nicolae, fără a avea o conștiință a sfințeniei sale, vărsa multe lacrimi pentru păcatele lui, ținându-și inima în durere, iar zâmbetul îl avea doar pentru bucuria celorlalți.

Moaștele Sfântului Ierarh Silvestru de Omsk, aflate spre închinare la Mănăstirea Frumoasa

Unul dintre sfinții prezenți în biserica Mănăstirii Frumoasa din Iași este și Sfântul Arhiepiscop Silvestru de Omsk. Redăm în continuare viața sa, spre folosul tuturor cititorilor și închinătorilor.

Sfântul Isaac Sirul ‒ drumul spre sfințenie

Unul dintre sfinții răsăriteni ajunși pe cea mai înaltă treaptă a iubirii de Dumnezeu, Sfântul Isaac Sirul era atât de îndurerat de neputința celor căzuți, încât se ruga și pentru demoni. Privitor la viața cea veșnică, a fugit de slava lumii și a ales pustia, adică locul în care putea cel mai bine să fie într-o relație directă cu Dumnezeu și să se roage pentru lumea întreagă. Ales episcop de Ninive, a părăsit scaunul episcopal după cinci luni, gândind că le e mai de folos oamenilor să se roage pentru ei, decât să nu îl asculte. „Nimeni nu s-a suit la Cer cu răsfăț”, cugeta, așa că până la finalul vieții sale a petrecut în post aspru, studiu și rugăciune.

Sfântul Efrem Sirul ‒ drumul spre sfințenie

Alungat de acasă de către tatăl său, un preot păgân, Sfântul Efrem a luptat atât de mult pentru a-L iubi pe Dumnezeu, încât ochii săi s-au transformat in izvoare de lacrimi și toată viața lui s-a străduit să biruiască somnul, pentru a da timp rugăciunii. Fără să vorbească vreodată de rău pe cineva sau să spună cuvinte în zadar, Sfântul Efrem a fost condus de Duhul Sfânt în calea sa către Domnul, fiind învățat prin vedenii ce să facă și primind darul facerii de minuni și al izgonirii duhurilor rele. A lăsat prin testament ca trupul său să nu fie îngropat cu cinste, ci să fie pus în groapa străinilor, refuzând până la final să primească slavă.

Pagini