Vieţile Sfinţilor

Sfântul Pavel Tebeul, primul pustnic ‒ drumul spre sfințenie
Sfinții Mucenici uciși în Sinai și Rait ‒ drumul spre sfințenie
Sfinții Mucenici Ermil și Stratonic ‒ drumul spre sfințenie
Sfânta Muceniță Tatiana, diaconița ‒ drumul spre sfințenie
Sfântul Teodosie cel Mare ‒ drumul spre sfințenie

Viața Sfintei Maria din Gatcina

Maica Maria, fiind invalidă fizic în totalitate, nu doar că nu a degenerat psihic, ci a arătat trăsături de personalitate și de caracter cu totul deosebite, care nu sunt caracteristice pentru acești pacienți. Ea a devenit extrem de supusă, de umilă, ascultătoare, necerând nimic, concentrată în sine însăși; ea a devenit absorbită de rugăciunea permanentă, purtându‑și boala dificilă fără nici cel mai mic murmur.

(Audio) În fiecare an, Sfânta Tecla se alătură cetăţii Dalisandos pe un car de foc

Viața Sfântului Cuvios Antim din Chios

În urma unei vedenii a Maicii Domnului, sfântul părinte a ridicat o mănăstire în anul 1930, care a avut la început 30 de viețuitoare.

Viața Sfântului Macarie Romanul

Sfântul a răposat cu pace în pustie, dându-și sufletul în mâinile lui Hristos, fiind pomenit în ziua de 23 octombrie.

Viața Sfântului Ierarh Dionisie, Episcopul Cetății Albe-Ismail

Sfântul Dionisie Erhan s-a născut în anul 1868 în satul Bardar, la 15 km de Chișinău, din părinți evlavioși – Vasile și Andriana, primind din botez numele Dimitrie.

Viața Cuviosului Daniil Katunakiotul

Cuviosul Daniil Katunakiotul (Dimitrie Dimitridis) s-a născut în anul 1846 în Asia Mică, la Smirna, fiind cel mai mic dintre copiii unei familii creștine numeroase.

Cum se pregăteau de martiriu tinerii sfinți din vremea turcocrației

Flacăra dorului de mucenicie, care s-a aprins în inima Cuviosului mucenic Onufrie, l-a condus la schitul Cinstitului Înaintemergător – Iviron, la coliba duhovnicului străvăzător Nichifor și a bătrânului Acachie, care îi pregătiseră de martiriu și pe cuvioșii martiri Eftimie, Ignatie și Acachie. Duhovnicul, la primirea Cuviosului mucenic Onufrie, i-a spus: „Mai înainte de martiriu să te nevoiești ca și cum ai fi în chinurile martiriului”.

Ispitele îndurate de Sfântul Neofit din Cipru

Și eu, când am văzut năvala nereținută a stâncii în jos am pierdut orice nădejde de viață. Dar pe când eram ținut de stâncă, cum am zis, altă frică m-a cuprins. Mă gândeam că chiar dacă m-aș smulge de dedesubtul stâncii, voi cădea în mod sigur jos, fiindcă nu aveam nicăieri nici un sprijin sau vreun loc de care să mă țin. Dumnezeiescul har a depărtat repede și această frică din inima mea și mi-a dat curaj și veselie și am început să zic: „Dumnezeul nostru este scăparea și puterea noastră, ajutor în necazurile ce ne împresoară”.

Cum a certat Sfântul Neofit stânca din jurul peșterii unde s-a nevoit

Cu rugăciune, m-am întors către stâncă și, după ce am pecetluit-o cu semnul stăpânesc, i-am vorbit ca unei ființe vii și am certat-o zicându-i: „Ție îți zic, piatră neînsuflețită și te cert cu înfricoșătorul nume al lui Hristos de care toată făptura cea însuflețită și neînsuflețită se spăimântă și se cutremură ca de Ziditorul și Creatorul și I se supune ca o roabă. Și dacă toate prin El s-au făcut, fiind legată cu numele Lui, stai și să nu cazi jos, nici să faci rău”.

Sfântul Neofit din Cipru – „un diamant tare” îngropat în măruntaiele pământului

Cine ar putea descrie privegherile de toată noaptea, stările în picioare, rugăciunile, lacrimile și plânsul din inimă, postirile, dormitul pe jos, păzirea minții de gândurile necurate și mai înainte de orice lupta corp la corp cu demonii? Și ca și cum acestea nu ar fi de ajuns, care este un mod potrivit natural luptătorilor pustiei, cu atât mai vârtos desăvârșita zăvorâre cerea o luptă supraomenească și neîncetată priveghere ca să o rabde.

Pagini