Botezul Înaintemergătorului era „botez al pocăinței spre iertarea păcatelor” (Marcu 1, 4) pe care, însă, l-a confirmat cu prezența Sa teandrică Stăpânul Hristos. Ioan a botezat cu apă, dar Hristos cu Duhul Sfânt. De aceea, botezul creștin este desăvârșit. Botezul lui Iisus s-a făcut, pe de o parte, ca să cinstească tradiția și să fie punct de legătură între Vechiul și Noul Testament, iar pe de altă parte ca să se arate în mod oficial ungerea Lui pentru misiunea dumnezeiască pe pământ. Acolo s-a arătat întreaga Sfânta Treime: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt (Matei 3, 13-17), a avut loc Epifania treimică: Tatăl, prin glasul Său: Acesta este Fiul Meu Cel iubit, întru Care am binevoit (Matei 3, 16-17; Marcu 1, 10-11; Luca 3, 21-22; Ioan 1, 32-34), Fiul prezent ca Dumnezeu și Om, și Duhul Sfânt „sub chip de porumbel, a adeverit întărirea Cuvântului”. Minunat moment și înfricoșător este descoperirea Cerului, a luminilor dumnezeiești: „Lumină este Tatăl, Lumină este Fiul, Lumină este Duhul Sfânt”.

Teofania este de neconceput cu rațiunea omenească. A început în Vechiul Testament, fiind prefigurată în multe feluri, s-a concretizat la Botez și continuă să lucreze prin Evanghelie, Biserică și în special prin Tainele ei, care se săvârșesc toate „În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh”.

Am spus că botezul lui Ioan a fost cu apă, iar cel pe care l-a împlinit Hristos în lume și îl face de-a lungul veacurilor este cu Duhul Sfânt (Marcu 1, 7-8). Acesta preschimbă și sfințește existența, o umple de lumină și risipește întunericul. Dacă omenirea voiește să se boteze cu acest Duh Sfânt, cu siguranță că va scăpa de alte „botezuri” făcute de duhuri viclene, care o doboară și o sufocă în fiecare zi. Avem nevoie absolută de Sfântul Botez venit de sus.

(Arhimandritul Timotei Kilifis, Hristos, Mântuitorul nostru, Editura Egumenița, 2007, pp. 61-62)