Când ne îndepărtăm de Dumnezeu, suferim sufletește
Prin umilință, ne vom tămădui rațiunea, care este asuprită de patimile trufiei și ambiției deșarte; prin lepădarea de bunurile lumii acesteia, ne vom tămădui partea poftitoare, asaltată de patimile dorinței de înavuțire și zgârceniei, precum și partea irascibilă, chinuită de patimile trupești, prin asceză și înfrânare.
Sfântul Grigorie Palama împarte sufletul în trei părți: partea rațională, cea irascibilă (iuțimea) și cea apetitivă (pofta). Sfântul ne previne că cel ce se îndepărtează de Dumnezeu se îmbolnăvește sufletește, iar vindecarea unuia ca acesta depinde de dobândirea smereniei, a „sărăciei cu duhul” binecuvântate de Hristos Domnul: „Să fim și noi «săraci cu duhul»; după ce ne-am smerit, să suferim trupește, să nu alergăm după înavuțire, pentru a moșteni Împărăția Cerurilor”. Prin umilință, ne vom tămădui rațiunea, care este asuprită de patimile trufiei și ambiției deșarte; prin lepădarea de bunurile lumii acesteia, ne vom tămădui partea poftitoare, asaltată de patimile dorinței de înavuțire și zgârceniei, precum și partea irascibilă, chinuită de patimile trupești, prin asceză și înfrânare.
Printre modalitățile de vindecare a patimii ambiției deșarte, Sfântul Grigorie Palama include însingurarea și isihia noetică: „Însingurarea și rămânerea în propria chilie sunt de un deosebit ajutor în tămăduirea unei astfel de patimi”. Și încă: „Patimile trupești nu pot fi vindecate altfel decât prin asceza trupului și rugăciunea izvorâtoare din inima înfrântă și smerită, adică prin sărăcia cu duhul”.
(Mitropolitul Hierotheos Vlachos, Psihoterapia ortodoxă - știința Șfinților Părinți, traducere de Irina Luminița Niculescu, Editura Învierea, Arhiepiscopia Timișoarei, 1998, pp. 321-322)
De la melancolie, la pocăință – drumul vindecării
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro