Pentru ca să moștenească viața veșnică, creștinul trebuie:

Să-L iubească pe Dumnezeu din tot sufletul său și să respecte poruncile Sale. Să-l iubească, de asemenea și pe semenul său ca pe sine însuși. Căci Domnul a spus: „Dacă păziţi poruncile Mele, veţi rămâne întru dragostea Mea”[1]. Și: „Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi Ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii”[2].

Să-și smerească sufletul înaintea lui Dumnezeu și niciodată să nu-l smerească pe aproapele său. Pentru că „inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi”[3]. Să se întristeze pentru păcatele sale. Să se mâhnească pentru păcatele aproapelui său. Să se bucure atunci când aproapele său este fericit, iar nu să-l invidieze pentru fericirea lui.

Să primească cu răbdare si sfătuiască cu bunătate pe toți cei care i se împotrivesc. Să urmărească întotdeauna săvârșirea faptelor de dreptate și bineplăcute lui Dumnezeu, care ajută la păstrarea curăției sufletului.

Să simtă milă pentru cei nefericiți. Să lucreze cu toate puterile sale pentru pace, însă așa cum o vrea Hristos. Pentru că în felul acesta se va numi fiu al lui Dumnezeu[4]. Să nu se teamă atunci când este ocărât, clevetit, prigonit și chiar omorât pentru dreptatea lui Dumnezeu și mărturisirea credinței în Hristos.

Să combată orice învățătură eretică și să primească învățătura dreaptă a Sfintei noastre Biserici despre Dumnezeul Treimic.

Să iubească adevărul și să nu-și întineze niciodată limba sa cu minciuna. Să nu facă niciodată rău aproapelui său.

Să nu judece, să nu-și bată joc de nimeni. Să nu facă nimic din cele pe care le interzice legea lui Dumnezeu.

Să dea milostenie chiar și din lipsa sa, fără să ceară de la alții sprijin pentru această faptă bună a sa.

Să binecuvinteze când este blestemat. Dacă cineva îl ia cu sila să meargă cu el o milă, să meargă două[5], fără să cârtească sau să scoată vreun cuvânt rău din gură. Să nu se jure niciodată, ci să împlinească porunca Domnului: Da să fie da și nu să fie nu[6].

Să-l slăvească pe Dumnezeu și se roage Lui cu umilință.

Să cugete mereu la moartea sa, la Judecata viitoare și la răspunsul ce-l va da pentru faptele sale. Să cugete întotdeauna la păcatele sale, rugându-L pe Dumnezeu să i le ierte.

Să facă fapte bune cu râvnă, însă fără să se laude pentru ele, ca fariseul.

Să evite lăcomia pântecelui, beția, jurământul mincinos, flecăreala fără scop, invidia, certurile, răutatea, trufia, câștigul necinstit, mânia, desfrânarea, adulterul și, în general, toată destrăbălarea.

Să nu aibă nici o legătură cu vrăjitoria sau să facă farmece, să scape vreodată la vrăjitori, fermecători și ghicitori. Să se păstreze pe sine curat, astfel încât să se poată împărtăși cu vrednicie cu Trupul și Sângele lui Hristos.

Să-i ajute pe orfani, pe văduve și pe străini. Să nu se lepede a ajuta pe cei care-i cer ajutorul. Să dea împrumut fără dobândă celor care îi cer, pentru că cele pe care le are, de la Dumnezeu le are și Acelui îi aparțin.

Să-i fie milă de vrăjmașii credinței ca de niște orbi sufletește și să se nevoiască cu toate puterile sale pentru luminarea lor, dar să se depărteze de cei care stăruie în orbirea lor.

Să rămână statornic în bunătate, evlavie, neprihănire și devotament față de Dumnezeu. În orice lucrare a sa să fie condus de pomenirea și voia Domnului, potrivit cu psalmul: „Văzut-am mai înainte pe Domnul înaintea mea pururea”[7].

Să nu țină pomenire de rău în sufletul său, ci să ierte îndată pe cel care a greșit, pentru că Domnul a spus: „De veţi ierta oamenilor greşealele lor, ierta-va şi vouă Tatăl vostru Cel ceresc”[8].

Să judece cu dreptate și frica lui Dumnezeu. Să nu osândească, să nu disprețuiască și să nu-l înjosească pe aproapele pentru păcatele sale. Pentru că Domnul a spus: „Nu judecați, ca să nu fiți judecați”[9].

Să-l înțelepțească pe aproapele cu dragoste. Să-l apere pe cel nedreptățit. Să-l ocrotească pe cel slab. Să-l ajute pe cel neputincios. Să-l sfătuiască pe cel rătăcit.

Să iubească citirea cărților duhovnicești, auzirea cuvântului dumnezeiesc și convorbirile folositoare de suflet.

Să-i cinstească pe părinții săi și să nu-i vorbească de rău niciodată.

Să meargă la sfintele slujbe ale bisericii. Să nu se îndoiască de minunile care se săvârșesc de către Dumnezeu în fiecare vreme.

Când omul va trăi în acest fel , avându-L pe Dumnezeu totdeauna în inima sa întru cunoștință, va moșteni Împărăția Cerurilor, pe care a pregătit-o pentru Sfinți de la începutul lumii și pe care fie să o dobândim fiecare dintre noi, cu Harul Domnului nostru Iisus Hristos, Căruia se cuvinte slava și puterea în vecii nesfârșiți. Amin.

Din Cartea „Subiecte de viață, II”. Din omiliile Sfântului Ioan Gură de Aur. Sfânta Mănăstire Paraclitu, Oropos, Attikis.

Sursa: marturieathonita.ro/ce-trebuie-sa-faca-crestinul-ca-sa-dobandeasca-viata-vesnica/

[1] Ioan 15, 10.

[2] Ioan 13, 35.

[3] Psalmul 50, 19.

[4] Matei 5, 9.

[5] Matei 5, 41.

[6] Matei 5, 37.

[7] Psalmul 16, 8.

[8] Matei 6, 14.

[9] Matei 7, 1.