Cunoașterea de Dumnezeu, în învățătura de credință a Bisericii noastre Ortodoxe, este o cunoaștere nu în primul rând cu mintea, ci cu sufletul, cu inima, cu inima curată. „Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu”, a spus Mântuitorul pe Muntele Fericirilor (Matei 3, 8). Pe Dumnezeu Îl putem vedea cu inima nu cum este El în Ființa Sa (Ioan 1, 18), Îl vedem cu inima în chip tainic, Îl simțim că El există și ne ocrotește. Pe Dumnezeu Îl vedem prin Domnul nostru Iisus Hristos: „Cel ce M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl” (Ioan 14, 9). Pe Mântuitorul Îl vedem pe Sfântul Disc și Sfântul Potir, în Sfânta Împărtășanie, prin credință. După ce ne împărtășim cu Preasfântul Trup și Sânge al Mântuitorului nostru Iisus Hristos, rostim cuvintele, mărturisind: „Am văzut Lumina cea adevărată” Care este Dumnezeu, după cum spune Mântuitorul: „Eu sunt Lumina lumii” (Ioan 8, 12; 1, 9). Pe Dumnezeu Îl simțim, Îl cunoaștem în orice loc ne-am afla, pentru că El, cum spune Sfântul Apostol Pavel atenienilor, „nu e departe de fiecare dintre noi, căci în El trăim și ne mișcăm și suntem ..., căci al Lui neam și suntem ...” (Fapte 17, 27-28).

Cunoașterea de Dumnezeu o dobândim pe măsura darului lui Dumnezeu și a strădaniilor noastre duhovnicești în chip liturgic, adică prin mijlocirea împărtășirii noastre cu Sfintele Taine, îndeosebi cea a Spovedaniei și cea a Împărtășaniei. Nu putem să ne împărtășim cu Preasfântul Trup și Sânge al Mântuitorului nostru Iisus Hristos fără ca mai întâi să ne mărturisim păcatele în Sfânta Taină a Spovedaniei, în care luăm iertarea păcatelor și prin care sufletul nostru, inima noastră sunt curățite și vrednice să primească prin Sfânta Împărtășanie pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Cine se pregătește să primească un oaspete în casa lui oare nu face curățenie? Așa, deci, trebuie să ne pregătim și noi liturgic, bisericește, înainte de a primi Sfânta Împărtășanie, adică pe Mântuitorul, Lumina lumii, Dumnezeu Adevărat din Dumnezeu Adevărat. Primindu-L în acest chip, Îl cunoaștem duhovnicește, Îl simțim în chip tainic, dar adevărat. Credința, care este darul lui Dumnezeu, ne dă această deplină încredințare. Credința, după cum scrie Sfântul Apostol Pavel, este încredințarea celor nădăjduite, dovedirea lucrurilor celor nevăzute, încredințarea că ne împărtășim cu Trupul și Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Locul cel mai prielnic, cel mai potrivit pentru cunoașterea lui Dumnezeu, este, firește, sfânta biserică, ca lăcaș de închinare, prin mijlocirea sfintelor slujbe, prin rugăciunile pe care le ascultăm sau le rostim.

Acest adevăr al lucrării tainice a sfintelor slujbe, în mod deosebit a Sfintei Liturghii, mi-a fost mărturisit de un ateu, un cetățean francez, care a însoțit-o la slujba Sfintei Liturghii pe soția sa care era credincioasă ortodoxă. După terminarea slujbei Sfintei Liturghii, l-am întrebat pe francezul ateu:

— Ați înțeles ceva?

Francezul ateu mi-a răspuns: 

— Am simțit ceva.

Iată, el a simțit ceva, ceva tainic, religios, pe Dumnezeu. Și cum să nu simtă orice om prezența tainică a lui Dumnezeu, dacă luăm aminte la cuvintele din cărțile de slujbă: „În Biserica slavei Tale stând, în cer ni se pare a fi” (Luminândele zilelor de peste săptămână).

Închei cu îndemnul părintesc: să cercetăm cât mai des biserica, lăcaș de închinare, îndeosebi în zilele de sărbătoare, să citim cu toată luarea aminte cuvintele Sfintei Scripturi, ale Sfinților Părinți, purtători de Dumnezeu, să ne împărtășim cu Preasfântul Trup și Sânge al Mântuitorului nostru Iisus Hristos, după ce ne-am pregătit prin Spovedanie, rugăciune și fapte de milostenie. Aceasta este calea pentru creștinul ortodox de a-L cunoaște pe Dumnezeu.

Elevii să completeze cele ascultate și învățate la ora de religie cu cercetarea sfintei biserici în zi de sărbătoare, spovedindu-se și împărtășindu-se așa cum am menționat puțin mai sus. Menirea orelor de religie este luminarea minții în vederea înțelegerii importanței participării lor la sfintele slujbe de la tinerețe până la bătrânețe, pentru a cunoaște mai bine voia lui Dumnezeu, pe Dumnezeu, împlinind poruncile Lui care sunt făclii ale sufletului și minții omului din toate timpurile.