Când ți se face poftă de Împărăția Cerurilor, poți lucra înfrânarea de la patimi

Cel cu adevărat înfrânat este cel căruia îi este poftă de nemuritoarele bunătăţi, şi către ele cu mintea căutând, de la toată pofta pătimaşă se întoarce.

Există şi o înfrânare a mâniei: a ţine mânia şi nu degrab a se aprinde.

Înfrânare este şi în slavă: a înfrâna cugetele şi a nu dori slavă, a nu căuta slavă, a nu se înălţa, a nu căuta cinste şi a nu se îngâmfa, a nu iscodi ceva pentru laude.

Înfrânare este şi în gânduri: a le munci pe acestea cu frica lui Dumnezeu, a nu se învoi sau a nu se îndulci cu gândul care aprinde pofte.

Înfrânare este la mâncăruri: a nu căuta mâncăruri scumpe sau ospeţe de mult preţ, a nu mânca afară de vreme sau afară de ceasul mesei, a nu fi stăpânit de duhul lăcomiei pântecelui, a nu fi fără de saţiu în frumuseţea bucatelor, a nu pofti multe şi felurite mâncăruri.

Înfrânare este şi la băutură: a se păzi şi a nu cădea în patima beţiei sau în dulceaţa vinurilor, a nu bea vin fără de frică, a nu căuta deosebite băuturi şi nici băuturi fine, dulci, a nu folosi fără de măsură nu numai vinul, ci şi apa.

Este şi o înfrânare a poftei şi a dezmierdării celei rele: a ţine simţirea şi a nu cădea în poftele ce apar, a nu se învoi cu gândurile cele pomenitoare de îndulcirea cea cu patimă, a nu se îndulci cu gândul că a lucrat necurăţia, a nu face voia trupului, ci a înfrâna, cu frica lui Dumnezeu, patimile.

Cel cu adevărat înfrânat este cel care are poftă de nemuritoarele bunătăţi, şi către ele cu mintea căutând, de la toată pofta pătimaşă se întoarce.

(Sfântul Efrem SirulCuvinte și învățături. Volumul 1, Editura Bunavestire, Bacău, 1997, p. 88)

De la același autor

Ultimele din categorie