Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta și cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău (Matei 22, 37). De ce cu toată inima? Fiindcă Domnul a făcut toată inima pentru Sine, ca să trăiască în ea, nu doar în parte; pe lângă asta, inima noastră pur și simplu nu poate să slujească la doi domni – lui Dumnezeu și lui Veliar, sau bogăției (Matei 6, 24), ea este de neîmpărțit.

Și dacă vei depărta măcar cu o iotă inima ta de la Dumnezeu, nu va întârzia s-o umple pe de-a-ntregul vrăjmașul diavol, ce caută neîncetat să ne înghită (I Petru 5, 8). Iată ce lege psihologică! A împărți inima este un lucru din cale-afară de primejdios și vătămător. 

(Sfântul Ioan de Kronstadt, Despre tulburările lumii de astăzi, Editura Sophia, București, 2011, pp. 73-74)