egumen

Cuviosul Pahomie Pustnicul avea darul înaintevederii şi al vindecării bolilor

Pentru multa lui osteneală, primise de la Dumnezeu darul înaintevederii şi al vindecării bolilor, ajungând renumit prin satele din jur. Însă nu primea pe nimeni la chilia sa, nici daruri de la oameni nu lua. Primea numai rugăciunile celor bolnavi, şi, cum se ruga pentru cineva, îndată i se împlinea cererea.

Rolul esențial al tatălui

Relațiile copilului cu tatăl modelează și relațiile lui cu Dumnezeu.

Bolnavului i se cer doar răbdarea şi mulţumirea

Suferinţa trupului înlocuieşte nevoinţa trupească.

Sfântul Ierarh Antim Ivireanul ‒ luat rob de turci, ajuns mitropolit și neîntrecut tipograf în Ţara Românească

Timp de 15 ani, până a fost făcut episcop, a întemeiat două tipografii şi a tipărit zeci de cărţi bisericeşti în limbile română, greacă, arabă şi slavonă, dovedindu-se cel mai mare tipograf al ţării noastre din secolele XVII şi XVIII.

Mitropolitul Anastasie Crimca – de la ostaş în armata Moldovei, la ostaş al lui Hristos

Pentru înţelepciunea şi smerenia sa, în anul 1607, episcopul Anastasie a fost ales mitropolit al Moldovei, păstorind Biserica lui Hristos timp de 20 de ani. Cea dintâi grijă a sa a fost întărirea vieţii duhovniceşti prin mănăstiri şi sate şi zidirea de noi biserici.

Sfântul Ierarh Iosif Cel Nou de la Partoş s-a bucurat, încă din timpul vieţii, de aureola sfinţeniei

În anul 1650 este hirotonit arhiereu şi aşezat în scaunul de mitropolit al Timişoarei. Aici, bunul păstor s-a dovedit mare apărător al Ortodoxiei, mângâind şi povăţuind către Hristos timp de trei ani de zile Biserica Banatului. Căci era tare în credinţă, înţelept la cuvânt, blând la inimă şi neadormit în rugăciune. A făcut şi unele minuni, spre lauda lui Dumnezeu şi alinarea suferinţelor unor credincioşi, punând mâinile pe capul lor şi rugându-se pentru ei.

Cuviosul Zosima Ieroschimonahul, întemeietorul Mănăstirii Secu

Cuviosul Zosima şi-a vândut toate averile sale ce le avea şi a întemeiat pe valea Secului primul schit numit „Schitul lui Zosima”, cu hramul „Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul”. În acest schit a primit îngerescul chip al schimniciei şi fericitul ctitor Zosin, primind numele de Zosima. Mai târziu, hirotonindu-se, a ajuns cel dintâi egumen al acestei smerite sihăstrii.

Schimonahia Suzana Ştefănescu, rugătoarea lui Dumnezeu

În anul 1906, schimonahia Suzana a fost numită stareţă la Mănăstirea Războieni (Neamţ), vestită ctitorie a voievodului Ştefan cel Mare (1496). Aici a continuat aceeaşi activitate duhovnicească încă 20 de ani, menţinând firul slujbelor călugăreşti şi rugându-se lui Dumnezeu pentru toată lumea.

Arhimandritul Antipa Dinescu – stareţul care, prin viața sa, sfințea locul

În anul 1900 a fost ales de toţi stareţ al Schitului Prodromu, pe care l-a condus cu o rară blândeţe şi înţelepciune timp de 14 ani. Era duhovnic ales, preot iubitor de cele sfinte, călugăr cu bun chip, stareţ şi părinte cu mulţi fii sufleteşti. În 1914, vine în ţară şi ajunge stareţ al Mănăstirii Căldăruşani, pe care o povăţuieşte cu o rară pricepere 20 de ani. Pe lângă buna chivernisire a mănăstirii, părintele Antipa devine mare duhovnic al călugărilor şi al mirenilor, căutat şi preţuit de toţi.

Ieroschimonahul Vasian Panaite, egumenul smerit al Schitului Pocrov din Neamţ

Călugări şi stareţi din mănăstiri, episcopi şi sihaştri, preoţi şi credincioşi, ţărani şi orăşeni, oameni simpli şi învăţaţi, toți găseau în părintele Vasian de la Pocrov un adevărat slujitor al lui Hristos, un sfetnic înţelept şi un iscusit părinte duhovnicesc. Timp de 50 de ani, acest smerit egumen a stat neobosit, ziua şi noaptea, înaintea Domnului şi a oamenilor, rugându-se pentru toţi, sfătuind, spovedind şi hrănindu-i cu mâinile sale.

Pagini