îndumnezeire

Contribuţia Maicii Domnului la îndumnezeirea omului – Arhimandritul Gheorghe de la Mănăstirea Grigoriou, Athos

După Sfântul Nicolae Cabasila, teolog al secolului al XIV-lea, dacă Preasfânta nu şi-ar fi oferit libertatea, în ascultarea ei, lui Dumnezeu, dacă nu ar fi zis „da” lui Dumnezeu – Dumnezeu nu ar fi fost în măsură să Se întrupeze. Căci Dumnezeu, Care i-a dat omului libertatea, nu ar fi încălcat-o. Nu S-ar fi întrupat, dacă nu ar fi avut un suflet de o asemenea curăţie, întru totul sfânt, neprihănit precum cel al Născătoarei de Dumnezeu, care i-a oferit în deplinătate libertatea, voia ei lui Dumnezeu, spre a o atrage spre ea însăşi şi spre noi.

„Cu fiecare om pentru care te rogi, te asemeni lui Dumnezeu și mai mult” – Pr. Visarion Alexa

Când doi monahi se întâlnesc, se salută într-un mod minunat: „Roagă-te pentru mine!”. Altfel spus: forțează un pic inima ta să mai primească în ea un om, căci cu fiecare om pentru care te rogi, te asemeni lui Dumnezeu și mai mult.

Întruparea lui Dumnezeu, cauză a îndumnezeirii omului – Arhimandritul Gheorghe de la Mănăstirea Grigoriou, Athos

Ştim că Adam şi Eva au fost ispitiţi de diavol şi că voiau să devină dumnezei, însă nu în colaborare cu Dumnezeu. Nu prin smerenie, ascultare sau iubire, ci sprijinindu-se pe propria putere, propria voinţă, în mod egoist şi autonom. Adică esenţa căderii este egoismul.

Îndumnezeirea, scop al vieţii omului – Arhimandritul Gheorghe de la Mănăstirea Grigoriou, Athos

Atâta vreme cât nu se află pe calea îndumnezeirii, omul simte un vid înlăuntrul lui. Simte că ceva nu funcţionează corect, nu are bucurie, nici măcar atunci când încearcă să acopere acest gol cu alte activităţi. Poate amorţi această senzaţie, poate crea o lume fantezistă, însă va fi, în acelaşi timp, sărac, mic şi limitat, şi se va închide în cuşcă. Va deveni prizonier înlăuntrul acesteia. 

„Lumea o să se termine când nu va mai fi dragoste pe pământ” – Pr. Crin-Triandafil Theodorescu

Mai mare iubire ca un copil adus pe lume nu există; cu sau fără tată pe certificatul de naștere, un copil e bucată de rai căzută pe pământ. Că nu se sfârșește lumea că se topesc ghețarii. Lumea o să se termine când nu va mai fi dragoste pe pământ.

Să nu ne fie viața noastră superficială și de nimic

Cel care cultivă rugăciunea, se va desfăta de ea și va simți mireasmă de flori, dulceața, mierea Harului.

(Video) Cateheză IPS Andrei: Treptele desăvârșirii creștine – Cum se poate omul curăți, lumina şi desăvârși

Programul catehetic „O seară cu Domnul Hristos și cu Preasfânta Sa Maică”.

Hristologia Crăciunului. Interviu cu Mitropolitul Ierótheos Vlachos

Trebuie să-L simțim în noi pe Hristos mișcându-Se în pântece ca o femeie însărcinată care își simte fătul mișcându-se. Dacă nu simțim acestea, înseamnă că Iisus nu S-a născut pentru noi și este un lucru îngrozitor să sărbătorim Nașterea lui Hristos, fără să simțim propria noastră renaștere. Este ca și cum am sărbători nașterea unui copil care lipsește de la naștere.

Duhul îi unește pe cei ce se împărtășesc după puterea lor

Nu e numai neîmpărțit Duhul în cei împărțiți, ci îi și unește pe cei ce se împărtășesc după puterea lor, ca o putere unificatoare și-i înalță spre unitatea și simplitatea îndumnezeitoare a Tatălui, Care-i adună.

Pocăința, apa curățirii sufletești

Este vorba despre îndumnezeirea omului. De aceea mai înainte se cere botezul pocăinței, curățirea vieții, pregătirea morală, fiindcă păcatul este întuneric.

Pagini