poruncă

„Dacă toţi am împlini Evanghelia, pământul ar deveni un Rai”

Să-l iubeşti pe tatăl care te-a crescut, pe mama care te-a alăptat, pe învăţătorul care te-a educat, pe conducători şi pe stăpânitori. Să-l iubeşti pe preotul care te binecuvântează. Să-l iubeşti chiar şi pe duşmanul tău; atunci eşti creştin. Altfel nu vei fi creştin adevărat. Dacă lumea le-ar fi împlinit, nu ar mai fi fost niciun război, închisorile ar fi fost goale. Flămânzi, goi, bolnavi n-ar fi existat. Lumea ar fi trăit fericită.

Sfaturi pentru cei care doresc viață de mănăstire

Într-un manuscris vechi, Sfinţii Părinţi recomandau douăsprezece porunci fraţilor şi călugărilor din mănăstiri pentru a se mântui. Rugăciunea permanentă, postul, spovedania, Sfânta Împărtăşanie, smerenia, citirea cărţilor sfinte, ascultarea necondiţionată şi răbdarea sunt cele mai importante fapte bune care îi ajută pe frații de mănăstire să urce spre Hristos. Însă exemplul personal al stareţului şi al duhovnicilor îi îndeamnă cel mai mult să se lupte şi să-i ajungă din urmă.

Cum să nu deznădăjduim

Să nu se ajungă niciodată la deznădejde!

Purtăm crucea care mântuiește sau trăim împotrivindu-ne?

Zi de zi, să-şi ia omul crucea sa – crucea răbdării necazurilor, a punerii de sine pe ultimul loc, a îndurării amărăciunilor şi a bolilor, a acceptării tăcute a ocărilor, a ascul­tării depline şi fără rezerve, neîntârziate, de bună­voie, bucuroase, neînfricate, statornice.

Dragostea de Dumnezeu se arată împlinind poruncile Sale

Smeriţi-vă în toate şi aveţi pace între voi, şi atunci harul Domnului vă va acoperi de tot răul.

Mă doare, iar asta mă vindecă

Cine nu cunoaşte Golgota, cine n-a gustat cu adevărat din Jertfa cea mare a Sângelui ei, nu poate avea o dragoste creştină adevărată. Ca pe o „poruncă nouă” a lăsat Iisus în lume dragostea creştină, ca pe un lucru la care trebuia – şi la care trebuie – o viaţă nouă, o viaţă schimbată. Numai când vor avea şi vor trăi oamenii o astfel de viaţă, se va vedea între ei dragostea creştină.

Schimonahii Gherontie şi Gherman, pustnicii din Munţii Sihlei

Aceşti doi sihaştri aveau şi altă poruncă de la stareţul lor. Să îngrijească de călugării bolnavi din pustie, iar pe cei greu suferinzi să-i coboare în Schitul Sihăstria sau să-i ducă la bolniţa Mănăstirii Neamţ.

Monahul Atanasie Păvălucă cânta fără încetare psalmii lui David, așa cum îl învățase Moș Gheorghe Pelerinul

Când aveam 20 de ani şi umblam cu oile pe munţi, am învăţat Psaltirea pe de rost, cu porunca lui Moşul Gheorghe, şi de atunci o zic necontenit.

Brâncovenii – modele de jertfă şi mărturisire

„Fiii mei! Iată, toate avuţiile şi tot ce am avut am pierdut; să nu ne pierdem însă şi sufletele! Staţi tare şi bărbăteşte, dragii mei, şi nu băgaţi seamă de moarte. Priviţi la Hristos Mântuitorul nostru câte a răbdat pentru noi şi cu ce moarte de ocară a murit; credeţi tare întru aceasta şi nu vă mişcaţi nici vă clătiţi din credinţa cea pravoslavnică pentru viaţa şi lumea aceasta.”

Dincolo de creditele bancare, ce facem cu datoria față de suflet?

Păcatele omeneşti se numesc datorie faţă de Dumnezeu, iar păcătoşii sunt datornicii, aşa cum citim în rugăciunea domnească (Tatăl nostru): „Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri” (Matei 6, 12).

Pagini