Psaltire

Ce rugăciuni trebuie să facă un creștin?

Acestea sunt rugăciunile zilnice minime, obligatorii fiecărui creștin ortodox. Iar cine dorește să se roage mai mult, să urmeze sfatul preotului.

Sufletul copilului caută adevărul, dreptatea, dragostea şi blândeţea

În vremea de acum, copiii, de îndată ce-au crescut puţin, se consideră maturi şi îşi doresc să fie independenţi, părăsind casa părintească. De obicei pribegesc un timp şi apoi se întorc acasă. Trebuie să ne rugăm pentru ei. Este bine să ne rugăm cu cuvinte proprii, fiindcă Dumnezeu primeşte rugăciunile care vin din inimă. Aceşti copii n-au plecat în zadar. Copiii puteau să plece şi din cauză că în viaţa părinţilor există anumită probleme: discuţii aprinse, certuri, iar sufletul copilului nu poate suporta acestea.

Arhimandritul Ilarie, stareţ al Mănăstirii Neamţ în vremuri de grele încercări

În anul 1822, când s-a liniştit Moldova, stareţul a trimis trei călugări şi au adus icoana Macii Domnului din munte. Iar el împreună cu toată obştea au întâmpinat-o cu lacrimi, au aşezat-o din nou în biserică şi au făcut rugăciuni de mulţumire şi priveghere de toată noaptea. În locul unde a fost ascunsă icoana, stareţul a întemeiat Schitul Icoana, în cinstea Maicii Domnului, cum se vede până astăzi.

Mitropolitul Anastasie Crimca al Moldovei şi Sucevei – ctitorul Mănăstirii Dragomirna

Biserica Mănăstirii Dragomirna, pe cât este de împodobită cu sculpturi de piatră în exterior, pe atât este de frumos pictată şi în interior. Căci în acelaşi an, mitropolitul ctitor a rânduit patru călugări zugravi din mănăstire, anume „Popa Crăciun, Ignatie, Mătieş şi Grigorie”, care au pictat altarul, bolta şi naosul bisericii. Mai târziu, domnul Moldovei Miron Barnovschi, rudenia mitropolitului, a construit zidul de cetate şi cele patru turnuri de apărare. Apoi, bunul păstor Anastasie a lăsat legământ ca nimeni şi niciodată să nu închine ctitoria sa altor mănăstiri din afara ţării.

„Cine se roagă numai din carte, acela nu se roagă”

Fără smerenie nu poţi să zideşti. Rugăciunea, dacă este aşezată pe smerenie şi izvorăşte din smerenie, atunci curge, cântă inima. Dar dacă nu este aşezată pe smerenie, deşi te străduieşti, rugăciunea este ca o aramă răsunătoare şi ca un chimval răsunător.

Prin blândeţe şi răbdare, Protosinghelul Calinic Prisecaru a format duhovniceşte mii de călugăriţe

Nu dădea canoane mari, ci pe măsura şi puterea fiecăruia. Însă cerea de la fiicele sale duhovniceşti mai ales participarea regulată la Sfânta Liturghie şi la Utrenie, împlinirea canonului rânduit la chilie, milostenia şi citirea cărţilor sfinte.

Să trăim rugăciunea!

Eu nu am fost niciodată pentru lucruri de felul acesta: atâtea acatiste, atâtea paraclise, atâtea psaltiri etc. Pentru mine, important este ca omul să se angajeze în rugăciune.

Pustnicul Gherasim cel nebun pentru Hristos

După ce s-a ostenit mulţi ani în ascultările cele mai de jos ale mănăstirii, a început a se preface că este nebun, pentru dragostea lui Hristos. Se îmbrăca rău, vorbea fără rânduială, umbla fără încălţăminte. Şi toate acestea le făcea pentru a-şi ascunde petrecerea sa cea de taină.

Protosinghelul Ioanichie Moroi a adus strictețea vieţii athonite la Mănăstirea Sihăstria

Rânduiala vieţii de obşte se respecta cu stricteţe. La biserică nu se dădea binecuvântare de slujbă dacă lipsea cineva, afară de cei bolnavi sau plecaţi în ascultare. Cel care nu venea noaptea la Utrenie, nu mânca a doua zi. Masa se dădea o dată pe zi, de post, la ora 3 după-amiază, afară de sâmbăta şi duminica. Chiliile erau foarte simple şi nu se încuiau niciodată, că nu era cine şi ce lua din ele. Toată grija era numai pentru suflet.

Moşul Gheorghe Lazăr – pelerin și sihastru în mijlocul lumii

În anul 1890, Moşul Gheorghe Lazăr a mers să se închine şi prin mănăstirile Moldovei, zăbovind în fiecare sfânt lăcaş. Apoi s-a stabilit definitiv la biserica cu hramul Sfântului Ioan Botezătorul din Piatra Neamţ, zidită de Voievodul Ştefan cel Mare şi Sfânt. Şi a locuit în clopotniţa bisericii timp de 26 de ani în aspră nevoinţă, ca un adevărat stâlpnic şi sihastru în mijlocul lumii, fiind iubit de toţi şi rugându-se pentru toţi.

Pagini