Rugăciunea lui Iisus

Protosinghelul Vichentie Mălău, neobosit în cinstirea Sfinţilor Părinţi

După Utrenie, părintele Vichentie se oprea în mijlocul bisericii şi întreba: „Ce sfânt avem astăzi? Aţi citit viaţa sfântului de astăzi? Uite, aşa posteau şi se rugau sfinţii de demult, uite, aşa răbdau mucenicii! Iar noi, părinţilor, mâncăm şi dormim!”

Să păzim poruncile lui Dumnezeu şi, cu dânsele, sufletele noastre! (Sfântul Paisie de la Neamţ)

Spunea unul dintre ucenicii săi: „Treizeci de ani am trăit pe lângă dânsul şi nu l-am văzut niciodată întristându-se pentru nevoile materiale. El numai atunci se întrista tare, când vedea călcându-se vreo poruncă dumnezeiască, şi mai ales de bunăvoie. Că sufletul său şi-l punea pentru cea mai mică poruncă a Stăpânului”.

Sfântul Paisie de la Neamţ – „Chemarea numelui lui Iisus este mântuitoare”

„Artă numesc Sfinţii Părinţi această dumnezeiască rugăciune, pentru că precum arta nu o pot învăţa oamenii singuri, fără un dascăl, aşa nu este cu putinţă deprinderea rugăciunii lui Iisus, fără un iscusit povăţuitor.”

Întâlnirea dintre Părintele Dumitru Stăniloae şi Părintele Paisie Olaru

Când au intrat oaspeţii, s-a îndreptat spre tata şi s-a aplecat până la pământ sărutându-i mâna. Tata s-a apărat: „Vai, părinte Paisie, se poate?” şi s-a aplecat la rândul lui, încercând să sărute mâna părintelui Paisie. Apoi s-au îmbrăţişat. Olivier Clement urmărea scena cu ochii în lacrimi şi a îngenuncheat, cerând să fie blagoslovit.

Rugăciunea lui Iisus cuprinde inima, iar inima cuprinde rugăciunea

„Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine.” Dacă cineva, cu dorinţă şi neîncetat spune această rugăciune, atunci în scurt timp, în el pogoară Sfânta Treime, Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, şi creează în el lăcaş.

Alcătuire a Sfântului Cuvios Paisie de la Neamț despre rugăciunea minții

„Cel ce sunt praf și pulbere, plecând genunchii minții mele în inimă înaintea dumnezeieștii măreții a slavei Tale de nepătruns, Te rog, preadulcele meu Iisus, Unule născut Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu, strălucirea slavei și chipul în ipostas al Tatălui, Care ai luminat pe cel orb născut, luminează-mi întunecata mea minte și cugetul.”

Chemarea numelui lui Iisus este mântuitoare

Hristos Însuși cere o jertfă curată și fără de prihană, anume o asemenea rugăciune tainică înălțată din adâncul inimii, poruncind: „Tu însă, când te rogi, intră în cămara ta și, închizând ușa, roagă-te Tatălui tău, Celui întru ascuns; și Tatăl tău, Cel ce vede întru ascuns, îți va răsplăti ție la arătare”.

Mitropolitul Macarie de Vicina – prieten şi apărător al Sfântului Grigorie Palama

În cele două sinoade din anii 1341 şi 1343, care discută şi iau apărarea Sfântului Grigorie Palama, privind învăţătura isihastă athonită de iluminare duhovnicească prin practicarea rugăciunii lui Iisus şi învăţătura despre energiile necreate ale Duhului Sfânt, Mitropolitul Macarie al Vicinei, alături de patriarhul ecumenic Ioan al XlV-lea Caleca, aprobă aceste învăţături palamite de iluminare şi sporire duhovnicească, ca fiind întru totul adevărate şi ortodoxe.

Reguli de viețuire athonită la Mănăstirea Dragomirna, în timpul Sfântului Paisie de la Neamț

„Mănăstirea Dragomirna să nu fie niciodată şi nicăieri închinată, precum a lăsat cu greu legământ şi prea fericitul ei ctitor, mitropolitul Anastasie Crimca.”

Cuviosul Silvan Ieromonahul, primul egumen al Mănăstirii Râşca

În anii 1540-1542, înnoindu-se întreaga mănăstire de către Petru Rareş şi de episcopul Macarie de Roman, cu numele de „Mănăstirea Râşca”, a fost rânduit egumen Cuviosul Silvan, căci era duhovnic vestit şi sporit în fapte bune. Până în vara anului 1542, egumenul Silvan s-a îngrijit de zidirea bisericilor şi a chiliilor. Apoi, adunând în jurul său peste 30 de călugări, a întemeiat o aleasă obşte monahală cu duhovnici buni şi cu călugări caligrafi aduşi din Mănăstirea Neamţ.

Pagini